Debutul de lungmetraj al actorului și regizorului de teatru Tom Adjibi, This Is Not a French Film, a fost desemnat cu Marele Premiu în Competiția Națională la Brussels International Film Festival, după ce a avut premiera mondială la CPH:DOX unde a primit o Mențiune Specială în secțiunea NEXT:WAVE. Potrivit Cineuropa, care publică pe 15 septembrie 2026 un interviu cu Adjibi, filmul este o docuficțiune hibridă în care regizorul joacă un dublu aproape identic cu el, obosit de rolurile repetitive și de stereotipurile care îi limitează cariera.
Proiectul este construit ca un jurnal filmat în care personajul pune sub semnul întrebării industria prin întâlniri cu alți actori și actrițe racializați. Exercițiul, spune Adjibi, s-a dovedit mai tulburător decât părea inițial, pentru că pune în discuție nu doar discriminarea externă, ci și mecanismele prin care aceasta este internalizată.
Regizorul descrie lungmetrajul ca pe o comedie filmată în maniera unui documentar satiric despre încercările unui tânăr actor racializat, foarte motivat dar stângaci, care vrea să își facă primul film. Protagonistul este o versiune ușor exagerată a sa, un personaj în căutare de identitate care pornește de la dorința de a documenta un rasism latent, greu de identificat, și ajunge să conștientizeze situația pentru a-și scrie propriul film.
Discuția se concentrează pe modul în care cinema-ul, prin atribuirea rolurilor, perpetuează identități impuse și alimentează stereotipuri. Adjibi recunoaște că, în calitate de autor, a realizat că și propria imaginație este condiționată. În film apare declarația actriței Melissa Diarra, tradusă în interviu: „Odată ce am realizat că suntem toți rasisti, vom fi deja făcut un pas înainte”. Regizorul vorbește despre tensiunea generată de subiectele sensibile și despre constatarea că anumite forme de violență pe care le-a criticat le-a reprodus, în parte, ca scriitor-regizor aflat într-o poziție de putere. „A denunța rasismul în timp ce realizezi că l-ai perpetuat și tu este profund derutant”, spune el.
Forma satirică de docuficțiune a fost aleasă pentru capacitatea umorului de a ajunge la un public mai larg cu un discurs politic explicit. Adjibi invocă ca repere Who Is America? de Sacha Baron Cohen și The Rehearsal de Nathan Fielder, lucrări care se situează la granița dintre realitate și ficțiune. El subliniază că filmul a oferit un spațiu de lucru în care actori racializați au putut fi văzuți împreună, o experiență nouă și îmbogățitoare pentru unii dintre ei. Obiectivul declarat rămâne încurajarea persoanelor direct vizate să facă filme atât în fața, cât și în spatele camerei, pentru a-și revendica propriul spațiu narativ.
