Potrivit Sight and Sound, lungmetrajul de debut al lui Kunsang Kyirong, „100 Sunset”, își deschide acțiunea cu două obiecte furate de o adolescentă tibetană dintr-un complex de apartamente din Toronto. Kunsel, interpretată de Tenzin Kunsel, este o tânără timidă, cu degete dibace, care sustrage de la vecini o cameră mini-DV și o piatră Dzi prețioasă. Piatra, talisman sacru din Himalaya, devine semn al trădării culturale și comunitare implicate în furtul comis de Kunsel. Camera, încă încărcată cu amintiri intime ale proprietarului, devine pentru fată un al treilea ochi prin care pătrunde în viața celorlalți.
Obiectivul principal al voyeurismului este Passang, jucată de Sonam Choekyi, o tânără enigmatică care tocmai s-a mutat în clădire împreună cu soțul său, de cealaltă parte a curții. Proprietatea titulară este situată în nord-vestul cartierului Parkdale, zonă cu cea mai mare populație de imigranți tibetani de pe continent, deși în realitate adresa este West Lodge Avenue. Clădirea este formată din două structuri curbate care se privesc reciproc și formează un fel de panopticon vecinal, amplificând sentimentul de siguranță și de încarcerare trăit de Kunsel.
În comunitate funcționează dhukuti, un sistem de credit originar din Nepal, finanțat colectiv de rezidenți și acordat lunar celui care oferă cea mai mare sumă. Aranjamentul, consolidat de o încredere de lungă durată, întărește coeziunea grupului, dar îl și face vulnerabil. În acest cadru intră două femei legate de reprimare și alienare, în căutare de resetare.
Passang are 25 de ani și reprezintă un obiect de fascinație constantă pentru Kunsel, care are 18 ani. Căsătoria Passang cu un bărbat de două ori mai în vârstă generează atracție și repulsie la adolescentă, care filmează pe ascuns aranjamentul domestic tensionat al cuplului și, ulterior, pe Passang în diverse ipostaze de dezbrăcare. Prietenia care se naște între ele oscilează la limita a ceea ce poate fi exprimat.
Filmul adoptă o abordare bifurcată. Majoritatea materialului este filmat în 4K impecabil, cu o cameră statică care fixează personajele cu personalități instabile în arhitectura plictisului urban. Imaginile din camera video furată, în schimb, zguduie punctul de vedere, străpung detașarea rece a privirii oficiale și permit apropierea împreună cu Kunsel. Frigul prevalent poate frâna uneori narațiunea alunecoasă, care pare să cadă pradă propriei detașări atent evocate. Există însă o putere ciudată și încăpățânată în acest disconfort, care merită parcursul prin pasajele ocazional redundante ale filmului. „100 Sunset” rămâne, ca senzația că ai făcut ceva greșit, că nu ești în locul potrivit, că răspunsurile nu pot fi găsite nicăieri în câmpul vizual.













