Documentarul „Dance of the Souls” al regizorului mexican Ramón Llaven rulează la Festivalul de Film Morelia și este programat și la DocsMX din Mexico City și la Festivalul de Film Documentar Ji.hlava, potrivit Variety. Filmul revine în Oaxaca natală, în sudul Mexicului, pentru a observa un eveniment specific comunităților din Valea Etla, moarteada, un carnaval de Ziua Morților în care participanții mascați dansează în memoria celor dispăruți.
Producția este semnată de Fata Morgana și Eudiamonía Films în coproducție cu Estudios Churubusco Azteca și Lost Time Media. Regizorul folosește un dispozitiv narativ mistic care urmărește un suflet rătăcitor care se întoarce de Ziua Morților pentru a vizita locurile pe care le-a locuit și oamenii pe care i-a iubit, în paralel cu pregătirile locale pentru sărbătoare. Evenimentul reunește participanți în costume elaborate care dansează în amintirea celor dragi, celebrând în același timp viața.
Llaven spune pentru Variety că intenția a fost să realizeze un documentar despre muerteadas, tradiția oaxacană în care se dansează peste 12 de ore, însoțiți de o fanfară și îmbrăcați în costume împodobite cu clopoței și oglinzi. În film se țes și amintiri din copilărie legate de Doña Julia, o vindecătoare spirituală ale cărei ședințe le-a putut urmări. Regizorul adaugă că perspectiva spiritului ridică întrebarea: dacă ai putea reveni, ce locuri ai vizita.
Regizorul s-a întors în Oaxaca după aproape 15 ani de absență, dorind să povestească din interior, cu un spirit care traversează spațiile pe care le-a ocupat odată. Filmul evocă și decesele premature ale unor tineri din localitate, printre care Ricardo, un prieten al lui Llaven, și permite o privire asupra ritualurilor funerare și a legăturii lor cu lumea naturală. Cel mai dificil a fost câștigarea încrederii comunității și a persoanelor filmate, iar pandemia a întârziat producția. Filmările au început în 2021, moarteada fiind surprinsă abia în 2023 și 2024, după reluarea adunărilor publice. Llaven a urmărit să transmită experiența fizică a dansului timp de ore întregi până la extaz, iar carnavalul permite adoptarea perspectivei spiritului printre dansatori.
O trăsătură distinctivă a muerteadei sunt costumele cu clopoței și oglinzi, care pot cântări până la 20 de kilograme, purtate în dansuri ce în unele sate durează până la 18 de ore. Originea tradiției rămâne incertă, cu ipoteze care o plasează în regiunile Cañada sau Mixteca. În unele comunități din Valea Etla, moarteada este mai semnificativă decât Anul Nou sau sărbătoarea hramului. Spre deosebire de alte tradiții care primesc spiritele celor plecați, moarteada reflectă și viața însăși, marcând sfârșitul unui ciclu și începutul altuia și celebrând faptul că suntem încă în viață.
