Potrivit Libertății, la Universitatea Aarhus din Danemarca funcționează un curs universitar intitulat „Frica pentru plăcere”, coordonat de dr. Matias Clasen. Inițiativa, citată de portalul Psychology Today, folosește genul horror ca instrument educațional pentru a analiza emoțiile și mecanismele fricii în condiții controlate.
În cadrul cursului, studenții citesc autori precum Stephen King, vizionează filme de groază și joacă jocuri horror, după care își analizează reacțiile prin prisma teoriilor psihologice. Clasen arată că poveștile de groază pot deveni un suport didactic eficient, care îmbină știința, istoria și estetica genului. „Horrorul este un fel de cal troian al învățării”, explică coordonatorul, menționând că studenții sunt atrași de narațiuni captivante și ajung să exploreze teme precum mecanismele fricii, rolul incertitudinii în anxietate sau modul în care regizorii construiesc tensiunea.
Unul dintre experimentele desfășurate toamna aceasta a dus participanții într-o tabără izolată în pădure. Acolo au ascultat povești înfricoșătoare spuse în jurul unui foc, fără telefoane sau alte distracții. Clasen numește experiența „paleohorror”, o referire la modul în care poveștile de groază erau împărtășite în comunități arhaice, înainte de cinematografie și tehnologie digitală. În plus, trăirea emoțiilor în grup este prezentată ca un factor care poate întări legăturile sociale și produce un sentiment de conexiune.
Un alt experiment a presupus vizionarea unui film de groază în timp ce studenții purtau monitoare pentru ritmul cardiac și completau chestionare despre așteptări, nivelul de frică resimțit și gradul de satisfacție. Filmul s-a dovedit mai puțin înfricoșător decât anticipau participanții, însă anumite secvențe au provocat reacții fizice clare. În timpul unei scene de sperietură bruscă, ritmul cardiac a crescut în medie cu 13 bătăi pe minut, cu variații între 9 și 51. Reacțiile apar înainte ca mintea să proceseze imaginea, ilustrând funcționarea mecanismelor subconștiente ale fricii.
Vizionarea voluntară într-un mediu controlat oferă un context sigur pentru explorarea emoțiilor proprii, întrucât spectatorul știe că materialul este fictiv și poate întrerupe vizionarea sau se poate proteja vizual. Această distanță transformă frica într-un antrenament pentru gestionarea reacțiilor emoționale. În același timp, filmele de groază nu sunt un panaceu: pentru unii reprezintă o distracție, pentru alții pot genera stres excesiv sau tulburări de somn, în funcție de sensibilitate și de experiențele de viață. Scopul educației în acest domeniu este să ajute studenții să înțeleagă ce simt și de ce reacționează într-un anumit mod.
