John Wilson a lucrat la primul său lungmetraj documentar, „The History of Concrete”, în paralel cu deschiderea unei săli de cinema în Ridgewood, Queens. Potrivit IndieWire, regizorul a filmat pentru documentar convenții de zidărie, concerte metal pe Long Island și colțuri obișnuite din cele cinci cartiere ale New York-ului, ajungând chiar la o cină GQ unde a surprins imagini nefiltrate cu Kim Kardashian. În același interval, împreună cu Davis Fowlkes și Cosmo Bjorkenheim, a pus pe picioare Low Cinema, un spațiu de 42 de locuri cu o singură sală.
Low funcționează ca o casă de film cu program variat, de la comedii romantice și filme sportive la thrillere juridice, musicaluri Technicolor, acțiune și documentare observaționale. În prezent sala are sold out pentru proiecția lui „The History of Concrete”, dar modelul este construit pe regularitate și apropiere de public. Wilson spune că proiectul este, până acum, autosustenabil și că are clienți fideli, iar dimensiunea mică permite reacții rapide atât la solicitările comunității, cât și la lansările largi, în felul în care lanțurile mari precum Alamo sau AMC nu pot opera.
Ideea de microcinema face parte din modul în care Wilson gândește rolul filmului în viața de cartier. El organizează lunar proiecții la un centru pentru adulți, ajutat de parteneră, unde participanții aleg titlul. De obicei aleg filme cu un conținut mai explicit, iar recent a fost proiectat „The Notebook”. Mulți dintre spectatori nu văzuseră filmul până atunci, iar un participant a remarcat că a văzut „West Side Story” de nenumărate ori, dar nu și „The Notebook”. Wilson descrie experiența ca pe o extindere a publicului, de la „un om cu un singur film” la „un om cu două filme”.
Deschiderea sălii a coincis cu perioada de lucru la „Concrete”. Într-un episod recent al Filmmaker Toolkit Podcast, relatat de IndieWire, Wilson a spus că demararea cinematografului a fost aproape involuntară, poate pentru că avea nevoie de o sală care să ruleze filmul său dacă nimeni altcineva nu îl distribuea. Pentru el, microcinema este o modalitate de a rămâne ancorat în comunitate dincolo de un singur proiect documentar și de starea de oboseală care apare fără un proiect în lucru, temă pe care o explorează și în „The History of Concrete”.
Wilson vede în astfel de spații noduri culturale care pot repopula orașul cu săli permeabile, în care comunitatea simte că are un interes real. El critică extinderea cinematografelor de tip mega, pe care o leagă de conversia la digital pentru „Avatar” în 2009, și plasează Low în contextul unei renașteri a cinematografelor mici din New York, alături de Negative Space în Bushwick, Spectacle Theater în Williamsburg și Film Noir Cinema în Greenpoint.
