Conform SlashFilm, DC Universe a încercat să aducă în „Supergirl” un personaj iconoclastic, Lobo, interpretat de Jason Momoa. Pentru mulți, această alegere părea promițătoare, însă criticul de benzi desenate Grant Morrison a considerat că performanța actorului a fost una dintre cele mai slabe din cinematografia recentă.
Într-un articol publicat pe Substack, Morrison a lăudat actrița Milly Alcock pentru rolul Kara Zor-El, menționând că „toate cele mai emoționante scene au implicat-o”. În contrast, el a descris interpretarea lui Momoa ca fiind „una dintre cele mai rău realizate pe care le-am văzut vreodată în film” și a adăugat: „Jason Momoa, pe care îl așteptam cu nerăbdare, a fost foarte dezamăgitor ca Lobo”. Aceste observații subliniază o diferență majoră între așteptările fanilor și realitatea pe ecran.
Un alt aspect criticat este modul în care Lobo a fost introdus în poveste. Personajul nu apare în materialul original al benzii desenate „Supergirl: Woman of Tomorrow” de Tom King și Bilquis Evely, iar apariția sa în film a fost percepută ca un element forțat, lipsit de coeziune cu firul narativ. Morrison a subliniat că Lobo, ca vânător de recompense în stil western, ar fi putut adăuga un plus de tensiune, însă în final a rămas „superflu” în contextul unei povestiri care se concentrează pe relația dintre Kara și Ruthye.
În același timp, Morrison a exprimat apreciere pentru alte realizări ale DC, menționând că „Superman” al lui James Gunn a fost cel mai bun film despre Superman până în prezent. De asemenea, a recunoscut că serialul HBO „Lanterns” îl încântă, în special pentru interpretările lui Kyle Chandler și Aaron Pierre. Aceste observații demonstrează că criticul nu este neapărat anti-DC, ci caută coerență și autenticitate în adaptările cinematografice.
În concluzie, reacția la interpretarea lui Jason Momoa ca Lobo evidențiază riscurile asociate cu plasarea unor vedete de top în roluri care, deși promițătoare la nivel de concept, pot să nu se traducă în performanțe satisfăcătoare pe ecran. Pentru industria cinematografică românească, acest exemplu servește ca studiu de caz privind importanța aliniamentului între așteptările publicului, fidelitatea materialului original și calitatea interpretărilor.
