Potrivit Collider, pe 17 octombrie 2026 a apărut un material semnat de Scott Simone în care sunt trecute în revistă cărți clasice pe care autorul le consideră demne de citit înainte de final. Textul pleacă de la observația că operele consacrate sunt adesea reduse la clișee — „Ulysses” devine sinonim cu imposibilul, „Middlemarch” cu un volum de 900 de pagini de temă, iar „Don Quixote” cu un bătrân care atacă morile — și propune o relectură a lor pornind de la ceea ce se întâmplă efectiv în ele.
Printre titlurile discutate se află „The Magus” de John Fowles. Potrivit descrierii, romanul îl urmărește pe Nicholas Urfe, un englez educat la Oxford, nemulțumit de viața sa, care acceptă un post de profesor pe o insulă grecească și intră în contact cu Maurice Conchis, un excentric bogat pasionat de războiul psihologic. Fowles construiește un labirint psihologic prin reprezentații teatrale, povești contradictorii și identități schimbătoare, implicând cititorul alături de protagonist. Nicholas se crede prea inteligent pentru a fi păcălit, iar fiecare capitol aduce o nouă explicație, ceea ce face lectura rapidă, dar contemplarea ulterioară să dureze mai mult.
Un alt exemplu este „Middlemarch” de George Eliot. Dorothea Brooke vrea să realizeze ceva important și se căsătorește cu savantul în vârstă Edward Casaubon, care și-a petrecut ani întregi contemplându-și propria strălucire și are puțin timp pentru ambițiile altora. În paralel, tânărul medic Tertius Lydgate ajunge hotărât să reformeze medicina, dar aspirațiile profesionale intră în conflict cu gusturile scumpe ale soției sale. Eliot urmărește cum fiecare personaj ia decizii aparent rezonabile și ajunge prins în propriile ambiții, iar motivele lor rămân întemeiate chiar și atunci când personajele devin insuportabile.
„The Master and Margarita” de Mihail Bulgakov este prezentat ca o combinație de comedie absurdă la Moscova, o reluare a rolului lui Ponțiu Pilat în crucificarea lui Isus și o poveste de dragoste cu un scriitor persecutat. În capitală, bani cad din tavan într-un teatru, apar haine frumoase care dispar și un motan negru cu pistol, iar diavolul apare sub forma profesorului Woland. Birocrații și elitele literare încearcă să restabilească ordinea și devin ridicoli. Romanul, scris sub regimul lui Stalin și rămas nepublicat în timpul vieții autorului, pune întrebări despre lașitate, cenzură și consecințele spusului adevărului.
De asemenea, este menționat „Giovanni’s Room” de James Baldwin. David, un american stabilit la Paris, își vede logodnica plecată în Spania și începe o relație cu Giovanni, un barman italian. Mutându-se în camera înghesuită a acestuia, David își permite o viață pe care refuză să o recunoască ca fiind a sa. Baldwin dezvăluie de la început că Giovanni așteaptă executarea, astfel că suspansul nu ține de final, ci de modul în care David își rationalizează comportamentul tot mai crud, preocupat mai mult de imaginea pe care ar trebui să o aibă decât de consecințele pentru celălalt.
