Potrivit Collider, o selecție recentă trece în revistă thrillere care au fost construite corect de la prima scenă până la generic, dar care nu au intrat în discuția curentă despre gen. Materialul pune accent pe modul în care lansarea, marketingul și absența unor staruri de primă mărime au ținut filmele departe de publicul larg, deși acestea au fost realizate cu resurse limitate și au circulat mai ales prin distribuție restrânsă.
The Walk, regizat de Robert Zemeckis, este prezentat ca un lungmetraj inspirat din povestea reală a lui Philippe Petit, interpretat de Joseph Gordon-Lewitt, care în 1974 a întins un cablu între turnurile World Trade Center. Primele două acte sunt structurate ca un heist, cu echipa care introduce echipamentul în clădiri, iar finalul de aproximativ douăzeci de minute urmărește traversarea la 110 de metri deasupra solului. Speak No Evil, versiunea originală regizată de Christian Tafdrup, urmărește cuplul danez Bjørn, interpretat de Morten Burian, și Louise, Sidsel Siem Koch, după ce întâlnesc un cuplu olandez în vacanță. Tensiunea crește prin încălcări succesive de limite, iar finalul nihilistic este prezentat ca o respingere a formulei în care binele triumfă. Filmul a rămas puțin văzut până la apariția remake-ului hollywoodian cu James McAvoy.
Coherence, semnat de James Ward Byrkit, este descris ca un exercițiu high-concept filmat în locuința regizorului cu un buget de doar 50.000 de dolari. Producția a fost realizată fără scenariu tradițional, cu note de caracter oferite actorilor înainte de fiecare scenă. Funny Games, cu Naomi Watts, este caracterizat ca un thriller de invazie domestică care subminează regulile genului, ucigând animalul de companie și copilul și adresându-se direct spectatorului, devenind un comentariu despre violență și desensibilizare.
Searching, cu John Cho în rolul unui tată care își caută fiica dispărută, este prezentat ca un exemplu de format screenlife regizat de Aneesh Chaganty. Acțiunea se desfășoară prin ecrane de calculator, webcam și apeluri FaceTime, iar construcția misterului este bazată pe clicuri, mesaje tastate și file de browser. Last Breath, bazat pe o poveste reală, urmărește echipa de scafandri Duncan, Woody Harrelson, Dave, Simu Liu, și Chris, Finn Cole, în Marea Nordului, după ce linia de oxigen a lui Chris este tăiată la 300 de picioare adâncime. Filmul este comparat cu The Martian prin structura de cursă contra cronometru și este notat ca fiind eclipsat de documentarul cu același nume realizat de același regizor.
In Bruges, cu Brendan Gleeson și Colin Farrell, este menționat ca dark comedy cu dialoguri marcante, în care doi hitmeni irlandezi stau la adăpost în Belgia după un eșec. Hell or High Water, cu Chris Pine și Ben Foster, este un thriller independent produs cu 12 milioane de dolari, nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film în 2016, și urmărește doi frați care jefuiesc bănci mici în Texas pentru a păstra terenul familial. Blue Ruin, cu Macon Blair, este descris ca o deconstrucție a răzbunării, cu un protagonist fără abilități speciale care greșește în mod repetat. Milk & Serial, scris, regizat și montat de Curry Barker, este un found-footage cu buget de 800 de dolari, lansat gratuit pe YouTube, cu o durată de 62 de minute și dată de lansare 9 august 2024, notat pentru amestecul de comedie neagră și tragedie.
