Potrivit Collider, în ultimii șase ani literatura de anticipație a răspuns cu o serie de romane care pun în discuție inteligența artificială, pandemiile, încălzirea globală și editarea genetică. Publicația a publicat un clasament al celor mai esențiale titluri sci-fi lansate după 2020, de la subtilitatea lui „What We Can Know” până la acțiunea spațială a seriei Murderbot.
În fruntea selecției apare „Sea of Tranquility” de Emily St. John Mandel. Povestea se desfășoară în patru perioade diferite — 1912, 2020, 2203 și 2401 — și urmărește personaje precum Olive Llewellyn, o romancieră care trăiește într-un viitor cu colonii pe Lună, și Gaspery-Jacques Roberts, un investigator al unor evenimente care pun la îndoială înțelegerea convențională a timpului. Romanul îmbină călătoria în timp, ficțiunea istorică și tehnologia speculativă, concentrându-se pe modul în care oamenii găsesc sens în vieți scurte și incerte.
„Alien Clay” de Adrian Tchaikovsky, cunoscut pentru seria Children of Time, este plasat pe planeta Kiln, cu un ecosistem extrem de complex. Protagonistul, Arton Daghdev, un om de știință și disident exilat de un guvern autoritar, investighează forme de viață bizare care contestă noțiunile despre biologie și evoluție. Organismele de pe Kiln trăiesc în rețele cooperative, funcționând ca un contrast față de dinamica socială brutală din care provin personajele.
„Network Effect” de Martha Wells este primul roman de lungă durată din seria Murderbot Diaries, recent adaptată într-un serial cu Alexander Skarsgård. În centru este un robot care își piratează propriul modul guvernator și capătă voință liberă, pe care o folosește în mare parte pentru a urmări telenovele. Acțiunea include expediții de cercetare, umanoizi cu pielea cenușie, găuri de vierme și contaminare extraterestră pe o planetă numită „Hell Plague Planet”, toate filtrate prin comentariul sec și exasperat al personajului principal.
„Project Hail Mary” de Andy Weir, autorul lui „The Martian”, îl prezintă pe Ryland Grace, care se trezește pe o navă spațială fără amintiri, în timp ce colegii săi de echipaj sunt morți. El descoperă că este ultima speranță a umanității pentru a opri un microorganism misterios care drenează energia Soarelui. Misiunea presupune probleme inginerești și puzzle-uri științifice, iar relația care se dezvoltă între Grace și Rocky, un inginer extraterestru aflat într-o situație similară de disperare, transformă povestea într-o comedie de buddy.
„What We Can Know” de Ian McEwan, autorul lui „Atonement”, este plasat în principal în secolul al XXII-lea și este povestit din perspectiva lui Tom Metcalfe, un cercetător care studiază literatura și cultura începutului de secol XXI. Lumea sa este marcată de catastrofe ecologice, creșterea nivelului mării, inteligență artificială supraîncărcată și urmele unor confruntări nucleare. Proiectul său, o investigație asupra unui poem pierdut din 2014, devine o oglindă a excentricităților și defectelor umanității din anii 2010 și 2020.
Ultimul titlu menționat este cel mai recent roman al lui Kazuo Ishiguro, autorul lui „Never Let Me Go”. În el apare Klara, un Artificial Friend solar, un android sofisticat conceput pentru compania copiilor, cu abilități observaționale extraordinare și o devotare aproape religioasă față de Soare. După ce este cumpărat ca însoțitor al adolescentei bolnave Josie, Klara devine din ce în ce mai determinată să o protejeze, punând întrebarea dacă există ceva unic în interiorul ființelor umane care nu poate fi replicat.
