Potrivit No Film School, co-regizorii Eleanor Wilson și Alex Huston Fischer au vorbit despre modul în care conduc un singur platou împreună, înainte de lansarea în săli selecte pe 23 octombrie a lungmetrajului „Wicker”. Filmul, al doilea lungmetraj al cuplului după „Save Yourselves!”, care a avut premiera la Sundance în 2020, o are în centru pe Olivia Colman în rolul unei pescărese singuratice și mirositoare care comandă un soț țesut de meșterul de coșuri interpretat de Peter Dinklage. Alexander Skarsgård joacă rezultatul, iar Elizabeth Debicki este Soția Croitorului, principalul rival al pescăresei din sat. „Wicker” a avut premiera la Sundance în ianuarie.
Fischer și Wilson spun că rămân aproape unul de altul pe platou și nu stau pe scaune. Wilson descrie realitatea ca fiind departe de glamour, cu cizme în noroi și un decor mereu prea cald sau prea rece. Cei doi nu împart formal atribuțiile. Ei strigă „tăiere”, o șoptesc între ei și apoi unul dintre ei merge la actor. În zilele cu trei camere, Wilson petrecea mai mult timp printre săteni, în timp ce Fischer urmărea camerele, dar decizia se lua moment cu moment. Parteneriatul funcționează pentru că au același gust și pot susține sau renunța la o idee împreună.
Munca cu actorii a ținut de chimie. Fischer, cu background în comedie, s-a apropiat de interpreții cei mai amuzanți și a stat alături de Colman pentru a-i propune replici alternative. Wilson a preluat scenele dramatice și cele apropiate, unde spune că Colman are nevoie de foarte puțină direcție. Fischer notează că modul în care Colman a lucrat cu Wilson a fost foarte nonverbal, în timp while propria lui abordare a fost mai verbală.
Planificatorii prin excelență, cei doi au fost ghidați de directorul de imagine Lol Crawley. Filmările au durat 30 de zile, iar Crawley a fost în același timp mentor. La secvențele din sat cu mulțimi mari și multe linii narative, Crawley le-a spus, după o zi de muncă cu mulțimea, că nu vor reuși fără trei camere. Secvențele din sat au devenit multicam, în timp ce scenele de dialog au rămas în general cu o singură cameră. Cu trei camere în funcțiune, nimeni din fundal nu înceta să joace, iar platoul a căpătat energia unei puneri în scenă teatrale. În scenele de grup, distribuția a trebuit să improvizeze, iar aproape fiecare membru al distribuției secundare are o replică improvizată în montajul final. Mulți dintre ei sunt și scriitori, iar unele dintre cele mai bune replici au fost descoperite în ziua filmării.
Cea mai importantă lecție a venit tot de la Crawley. Wilson spune că ei sunt foarte atașați de pregătire și de listele de cadre detaliate și nu sunt regizori care merg la întâmplare. Au învățat să ceară teste în timpul pregătirii și să repete testul atunci când ceva eșuează. Lecția a contat pentru un film construit pe efecte practice. Personajul-titlu este o creație fizică, iar Wētā Workshop a proiectat costumul și machiajul soțului în jurul expresiilor faciale ale lui Skarsgård. Efectele practice oferă actorilor ceva real cu care să joace, dar au nevoie de repetiții.
Fischer spune că fiecare zi de test costă din buget și nimănui nu-i place să cheltuiască bani, dar este mai ieftin decât să greșești în ziua filmării, când toată echipa este prezentă și timpul se pierde. Wilson adaugă că producțiile independente sar adesea peste testele de cameră și efecte pentru că le consideră un lux, însă costul real apare pe platou, când graba pentru un efect lasă mai puțin timp pentru interpretare.
