Potrivit IndieWire, filmul „Wicker”, o comedie de epocă cu tentă raunchy inspirată din nuvela „The Wicker Husband” de Ursula Wills-Jones, îl are în centru pe Alexander Skarsgård în rolul unui soț țesut complet din nuiele. Povestea îl urmărește pe un pescar respins, interpretat de Olivia Colman, care comandă unui meșter coșar, Peter Dinklage, un soț de nuiele, iar rezultatul este un bărbat dedicat romantic, construit practic pentru a permite actorului să se miște și să se exprime.
Transformarea lui Skarsgård a fost coordonată de directorul de artă și designerul de machiaj protetic Joe Dunckley, împreună cu designerul de machiaj și păr Sarah Rubano de la Wētā Workshop și cu regizoarele Eleanor Wilson și Alex Huston Fischer. Echipa a lucrat 18 luni la un costum practic și la un machiaj facial complet, dezvoltând un mod nou de a produce proteze. Materialele tradiționale nu erau viabile pentru geometria nuielii, iar echipa a apelat la imprimarea 3D. Serendipitatea a venit din faptul că echipa de textile și țesut a Wētā tocmai terminase costumele Na’vi pentru „Avatar”, iar câțiva membri au trecut la „Wicker”. Procesul a combinat eșantioane fizice de țesut realizate de șefa țesătoarelor Jasmin Van Lith cu modele 2D și teste de imprimare, până când țesătura a putut imita fibra musculară, fiind suficient de strânsă pentru a ține, dar suficient de flexibilă pentru a se mișca.
Costumul asamblat cuprinde 50 de piese individuale imprimate 3D de la gât în jos, ancorate pe spandex sau power mesh subțire, cu o glugă care trece peste cap și bărbie pentru a urmări mișcarea gâtului. Fața a fost realizată din piese individuale: urechi, buze, maxilar, frunte mărită, pomeți și nas, asemănător cu o mască, completate cu perucă, gene și păr facial. Componentele au fost realizate din muka, o plantă de in din Noua Zeelandă, ale cărei fibre au fost desfăcute și înnodate pe țesătură ca părul pe dantelă. Obiectivul a fost să se păstreze esența lui Skarsgård, ascunzând pielea fără a bloca expresia.
Costumul a rămas aproape integral practic, cu intervenții CGI minime pentru lumina care pătrunde prin golurile țesăturii și pentru corectarea nuanței din jurul ochilor. Partea de sub talie a fost realizată de duo-ul maghiar de costume Tóth András Dániel și Attila Godena-Juhász, care au colaborat cu Dunckley și Rubano pentru continuitate. La o săptămână de la începerea filmărilor, regizoarele au cerut ca personajul să fie văzut gol, ceea ce a dus la crearea unor pantaloni care imită protezele. Tehnica a presupus imprimarea pe o bază elastică cu o vopsea specială care devine tridimensională la căldură, inclusiv detaliul penisului de nuiele. Echipa a pictat manual fiecare detaliu pentru realism.
Costumele au fost inspirate din arta populară maghiară și din stiluri din secolele XVII, XVIII și XIX, pentru a construi un univers care nu există în realitate. Pentru siluetă, hainele au fost croite mai mici, ca un costum purtat în liceu și din care s-a crescut, cu mâneci și talie scurte. Un strat interior căptușit a păstrat silueta chiar și fără proteze. Revelația completă apare după ce personajul împrumută haine, într-un costum de nuntă strâns din tweed albastru-gri închis, cu pantofi cu șireturi maghiari, iar într-o scenă de dans jacheta este eliminată pentru libertate de mișcare, lăsând o cămașă supradimensionată care se potrivește cu bluza Oliviei Colman.
