Potrivit Collider, Mickey Rourke era așteptat în începutul anilor optzeci să devină cel mai mare actor al generației sale, comparat de critici cu un Brando tânăr, înainte de a renunța la carieră pentru a boxa profesionist. Fața i s-a schimbat după box și după intervențiile chirurgicale care au urmat, iar Hollywoodul a încetat în mare parte să îl mai sune. Revenirea neașteptată a venit mai târziu, iar cele cinci filme trec prin ambele jumătăți ale acestei traiectorii.
Primul rol care a atras atenția este cel din filmul din 1981 al lui Lawrence Kasdan, o scrisoare de dragoste către filmul noir clasic. Rourke apare doar câteva scene în rolul lui Teddy Lewis, un mic arsonist care îi dă sfaturi lui Ned Racine, interpretat de William Hurt, despre cum să distrugă ceva fără să fie prins. Povestea este în realitate despre Ned și Matty Walker, jucată de Kathleen Turner, care complotează o crimă. Chiar și în prezență redusă, Rourke fură fiecare secundă, cu un amestec de amenințare și căldură pe care îl va construi în restul anilor optzeci.
În „Angel Heart”, regizat de Alan Parker, Rourke este Harry Angel, un investigator privat falit care primește un caz de la clientul straniu Louis Cyphre, interpretat de Robert De Niro. Ancheta îl trage în voodoo, în mlaștinile din Louisiana și în crime legate de un cântăreț care ar fi vândut sufletul. Harry este tot mai nesigur de propria memorie, iar filmul inversează finalul, arătând că nu investiga un străin, ci pe sine. Pelicula a atras atenție și pentru scena explicită cu Epiphany Proudfoot, jucată de Lisa Bonet, cunoscută atunci pentru un rol mult mai familial la televizor.
„Barfly” este adaptarea pe care Charles Bukowski a scris-o despre anii săi beți între baruri. Rourke intră în pielea lui Henry Chinaski, alter ego-ul lui Bukowski, cu un farmec sălbatic care nu cere compasiune. Wanda, interpretată de Faye Dunaway, este o altă regulată a aceluiași bar și se încurcă cu el într-o relație între dragoste și demolare reciprocă. Bukowski ar fi apreciat interpretarea, iar filmul lui Barbet Schroeder are un ritm lejer, mahmur, cu umor sumbru.
Francis Ford Coppola a filmat alături de „The Outsiders” un proiect mai straniu și mai întunecat, în alb-negru aproape în întregime, cu excepția peștilor luptători dintr-un acvariu de magazin pe care Motorcycle Boy, jucat de Rourke, nu încetează să îi privească. Personajul este un fost lider de bandă care s-a întors mai liniștit, aproape daltonist, refuzând să mai fie erou pentru fratele său mai mic Rusty James, interpretat de Matt Dillon. Daltonismul devine cheia finalului, culoarea apărând doar când privește peștii. Rourke nu își ridică vocea aproape deloc, iar reținerea îl face cel mai periculos personaj din fiecare scenă.
La finalul listei se află „The Wrestler”, din 2008, regizat de Darren Aronofsky. Până atunci cariera lui Rourke se prăbușise deja, boxul îi distrusese fața, iar intervențiile o făcuseră mai rău. Randy "The Ram" Robinson, un luptător în vârstă al cărui corp cedează la fel ca viața personală, nu este un mare efort pentru actor, ceea ce explică de ce funcționează. Rourke s-a antrenat luni de zile și a făcut majoritatea cascadoriilor. Camera rămâne aproape și neglamuroasă, urmărindu-l prin vestiare și magazine. Încercările de reconectare cu fiica Stephanie, jucată de Evan Rachel Wood, și cu Cassidy, interpretată de Marisa Tomei, eșuează cum era de așteptat. Nominalizarea la Oscar a fost pierdută, dar interpretarea a marcat revenirea reală a actorului.
