Potrivit SlashFilm, universul „Star Trek” împarte Calea Lactee în patru cadrane numite după primele patru litere ale alfabetului grecesc: Alpha, Beta, Gamma și Delta. Cartografii stelari din serie au împărțit galaxia în patru porțiuni pentru claritate, iar acțiunea rămâne aproape în întregime în cadrul Căii Lactee, limitată de distanțele uriașe chiar și pentru motoarele fictive ale flotei.
Marea parte a acțiunii se concentrează în Cadrantul Alpha, unde se află Pământul. Conform „The Star Trek Encyclopedia”, Terra este situată aproape de granița cu Cadrantul Beta. Oamenii, vulcanienii, andorianii și majoritatea membrilor Federației provin din Alpha sau Beta. De asemenea, klingonii și romulanii au imperii situate în principal în Beta.
Accesul la Cadrantul Gamma devine posibil prin gaura de vierme stabilă descoperită în episodul pilot al „Star Trek: Deep Space Nine”, care oferă o legătură aproape instantanee între Alpha și Gamma. Cadrantul Delta este cel mai îndepărtat, iar marea parte a „Star Trek: Voyager” se petrece acolo, la aproximativ 70 de ani de călătorie de Pământ, într-o zonă unde echipajul nu poate realimenta proviziile.
Hărțile canonice ale galaxiei sunt rare pe ecran. „Voyager” a arătat câteva hărți în laboratorul de astrometrie, iar un PADD din lungmetrajul din 1998 „Star Trek: Insurrection” a confirmat semi-canonic faptul că Calea Lactee este împărțită în patru porțiuni egale, traversate de un meridian vertical și unul orizontal, fără a lua în considerare axa Z, deoarece hărțile sunt privite de sus. În această reprezentare, Alpha este în stânga-jos, Beta în dreapta-jos, Gamma în stânga-sus și Delta în dreapta-sus, citite în sens invers acelor de ceasornic pornind de la stânga-jos, atunci când galaxia este privită de dedesubt. Seria tinde să fie geocentrică, plasând sistemul solar în cadranul primar, Alpha.
Larry Nemecek, autorul „Star Trek: The Next Generation Companion”, a discutat pe podcastul Mission Control despre episodul din sezonul trei al „Star Trek: The Next Generation”, „The Price”, primul moment în care Alpha și Beta sunt menționate ca modalitate cartografică de divizare a galaxiei. Nemecek a spus că termenul „cadrant” a fost folosit fără multă considerație în seria din 1966 și a prezentat o hartă a Căii Lactee inclusă ulterior într-un manual tehnic pentru scenariști, văzută doar de echipa de producție. După începutul anilor ’90, cadranele, măsurătorile și distanțele din „Star Trek” au devenit mult mai consistente. Înainte de aceea, seria permitea libertăți, cum ar fi călătoriile către centrul galaxiei în câteva zile, deși, conform regulilor obișnuite de viteză, ar fi fost nevoie de peste 17 ani la warp 9 de generația „Next Generation”.
