Conform Sight and Sound, regizoarea Beatrice Gibson discută despre „At Night”, lungmetrajul ei de debut care a câștigat premiul pentru cel mai bun regizor emergent la Festivalul de Film de la Locarno în 2026. Pelicula, filmată pe 16 mm de Ben Rivers, colaborator constant al lui Gibson, urmărește noaptea pariziană prin cadre fixe ale vitrinelor și magazinelor care se închid, dar și prin întâlniri ale unor femei la stații de autobuz, recitaluri de poezie sau baruri. Nocturna neonată începe ca o meta-ficțiune despre realizarea unui film și se deschide apoi spre un registru polivocal, o examinare deschisă a lumii la mijlocul vieții.
Gibson descrie proiectul ca pe o autoficțiune colectivă, co-autorată împreună cu un grup de actori neprofesioniști, psihoterapeuți, artiști și poeți. Structura de bază — o femeie care merge prin noapte — i s-a impus prin două cărți: „The Descent of Alette” de Alice Notley și „Don Quixote” de Kathy Acker. Ambele sunt epopei cu protagonistă feminină care întreprind călătorii lungi, iar pentru Gibson metroul devine metafora inconștientului, un portal către straturi mai adânci. Ideea a fost să umple această schemă cu voci feminine, într-o dimensiune corală.
Inspirația pentru conversații vine din volumul „Talking to Women” al lui Nell Dunn din 1965. Împreună cu producătoarea Denna Cartamkhoob, Gibson a trimis întrebări individuale participanților, inspirate de cartea lui Dunn, despre experiențe extatice, maternitate sau figuri literare semnificative. Dezvoltarea a avut loc în perioada pandemiei de Covid, pe Zoom. La prima întâlnire colectivă au apărut tensiuni și deconectări, iar echipa a ales să păstreze aceste disconforturi în material, lăsând tensiunile nerezolvate ca parte a prismaticii filmului.
Regizoarea vorbește despre poziționare și despre cum diferențele de rasă și clasă au apărut în proces. Venind dintr-un mediu privilegiat, Gibson a rescris propriul personaj pentru a explora această tensiune critică. Scena din magazin a fost scrisă împreună cu Diocouda Diaoune și poeta Sophie Robinson, care joacă și în film. Montajul a fost realizat de Liyo Gong, pe care Gibson o descrie ca coautoare a filmului. Alegerea a ținut de capacitatea ei de a susține perspectivele femeilor de culoare și de a empatiza cu personajele, experiența ei de imigrantă de a doua generație fiind apropiată de a lor.
Filmarea principală a durat trei săptămâni, Gibson lucrând de obicei la editare și filmare simultan. Ea respinge insistența asupra autenticității factuale, subliniind că „At Night” explorează probleme structurale, sociale, politice și economice dintr-o perspectivă feminină, printr-un material construit din experiență trăită, dar foarte elaborat. Stilizarea, spune regizoarea, rupe orice senzație de real pur, iar sinele poetic colapsează granițele dintre autobiografie, fantezie, vis și ficțiune, deschizând un „eu” plural și căutător.
