Compozitorul Atli Örvarsson a început să lucreze la serialul Apple TV Silo în 2023 și a găsit în universul subteran un teren familiar. Potrivit IndieWire, seria are o melancolie scandinavă pe care compozitorul o recunoaște în propria muzică, o trăsătură pe care o leagă de copilăria într-un oraș mic din nordul Islandei, descrisă ca un loc singuratic, izolat și ușor claustrofobic, la baza unui fiord orientat spre Polul Nord.
În primele două sezoane, Örvarsson a construit un limbaj muzical centrat pe senzația de singurătate și dor. Partitura se sprijină pe pian și coarde, completate cu sunete mai neobișnuite, și rămâne în general rară și introspectivă. Punctul de plecare a fost tehnologia din siloz, rudimentară, asemănătoare cu computerele din anii ’80, care nu ar permite supraviețuirea fără generatoare și sisteme de susținere. Din această observație au apărut mai întâi drone și elemente de sound design, imaginând fundalul sonor al vieții în siloz, înainte de dezvoltarea temelor și a aspectelor muzicale mai ample. Stilul variază între momente epice și pasaje intime, adesea cu doar două-trei personaje în dialog.
Sezonul trei introduce două linii paralele: povestea eroinei subterane Juliette Nichols, interpretată de Rebecca Ferguson, care încearcă să afle adevărul după ce memoria i-a fost ștearsă, și o poveste de origine care arată cum și de ce au fost construite silozurile. Originea se petrece în Washington, DC, în prezent, în timp ce materialul din siloz are loc cu 300 de ani în viitor. Pentru secvențele contemporane, Örvarsson a pornit din nou de la tehnologie, observând că tehnologia modernă este mai complexă decât cea presupusă în siloz, ceea ce l-a dus spre o abordare mai techno.
Muzica pentru Washington a devenit mai electronică și mai austeră, în contrast cu partea din siloz, descrisă ca fiind în mod ciudat organică, cu momente emoționale susținute de vioară solo sau voce solo. Pentru a lega cele două linii narative și pentru a reflecta amnezia Juliettăi, compozitorul a căutat un motiv ușor dezechilibrat și confuz, capabil să traverseze timpul dintre cele două povești.
Continuitatea serialului îi permite să evite repetarea, dar ridică problema echilibrului între extinderea lumii și păstrarea coeziunii. Örvarsson vorbește despre plăcerea și dificultatea de a onora materialul inițial în timp ce se introduc noi idei, locuri geografice și perioade. La lucrul pentru sezonul patru, compozitorul are o bibliotecă cu zeci de idei tematice. El recunoaște riscul ca materialul să devină prea dispersat, dar consideră un lux să poată extrage din acest repertoriu acumulat.
