Potrivit The Guardian, lungmetrajul „April X” de Vertigo Releasing/PA urmărește povestea unui gem de frate și soră, Baxter (Connor Storrie, din „Heated Rivalry”) și April (Lilly Krug), care trăiesc pe marginea criminalității într-un oraș de beton ce arată în mare parte ca Bucureștiul viitorului. Filmul combină elemente de science-fiction cu o poveste de viață marginală, prezentând un sistem în care viața este scumpă, iar conceptele de scenariu par să fie împrumutate din alte producții.
În acțiune, Baxter se implică în infracțiuni minore, în timp ce April produce peruci și vinde descărcări ale viselor ei, o referință subtilă la filmele „Strange Days” și „Until the End of the World” în care tehnologia viselor joacă un rol central. Ambii își caută modalități de a supraviețui, dar relația lor devine tensionată când Baxter se îndreaptă către un contract cu un patron local, Klein (Serban Pavlu), care folosește un limbaj yiddish și un comportament parcimonios, creând o caracterizare aproape antisemitică.
Conflictul escaladează când Baxter și asociatul său, Ronny (Tourialay Akbari), rămân în datorii. În încercarea de a-și recupera fondurile, Baxter curăță conturile comune ale lui și April, dar rămâne în deficit. În consecință, April este luată împreună cu arhiva ei de vise înregistrate. Filmul sare la cinci ani înainte, prezentând April lipsă și, în același timp, clonată în mai multe bordeluri, unde este prezentată ca o serie de lucrători sexuali.
Critica din The Guardian subliniază că filmul este „sketchy” în toate sensurile cuvântului: montajul este abrupt, vocea narativă a lui Storrie este forțată, iar scenariul pare să copieze concepte din alte producții. De asemenea, prezentarea traficului uman devine din ce în ce mai repulsivă, în timp ce filmul pare să încânte prin imagini repetate ale lui Krug, clonată digital, în acte sexuale. Aceste elemente fac ca filmul să fie perceput ca o producție de calitate scăzută.
În final, The Guardian concluzionează că „April X” nu va constitui un punct de referință în cariera lui Storrie, iar filmul rămâne o încercare de a combina teme distopice cu un subiect sensibil fără a reuși să ofere o abordare profundă sau inovatoare.
