Potrivit The Film Stage, Alex Gibney a lansat în cinematografe documentarul „Musk”, un lungmetraj de patru ore care propune o explorare densă și, în final, înfricoșătoare a celui mai bogat om din lume. Recenzia descrie filmul ca o incursiune care nu dezvăluie informații noi despre CEO-ul Tesla și SpaceX, ci reunește cărți, podcasturi și articole deja cunoscute într-o privire de ansamblu asupra vieții lui Elon Musk de la aproximativ 1995, când a fondat Zip2.
Potrivit The Film Stage, Gibney construiește un tablou acuzator în totalitatea sa, pornind de la ideea că, în ciuda discursului despre inteligența artificială, mașinile autonome și colonizarea lui Marte, Musk este o personalitate ușor de descifrat. Filmul sugerează că iluzia de bogăție, statut și inteligență din anii 1990 a cedat în fața unei averi reale obținute prin insistență și prin preluarea unor companii deja marginal de succes. Teza centrală prezentată este că impulsurile de bază ale lui Musk sunt să ia credit pentru lucruri pe care nu le-a creat și să obfusceze când acestea merg prost, fiind prezentat ca un oligarh avid de putere și un charlatan care folosește toate pârghiile pentru control total.
Recenzia notează două probleme asumate de Gibney. Prima ține de portretul psihologic: filmul nu are nevoie de patru ore pentru a explica personajul, iar vocea lui Kara Swisher din documentar îl descrie, în esență, ca pe un copil care nu tolerează să fie micșorat. A doua este lipsa unui interviu direct. Un schimb pe X, prezentat la începutul filmului, arată că Musk a refuzat colaborarea cu Gibney. În loc de un dialog, regizorul apelează la un avatar generat de inteligență artificială, cu aspect de joc video, care citează înregistrări din interviuri anterioare și este folosit ca replică la criticile aduse de foști colegi, partenere și jurnaliști. Filmul include și o vizualizare de tip simulare Matrix, în care acumularea de avere este reprezentată ca o nivelare în joc.
Materialul de arhivă este punctul forte, începând cu Zip2 și PayPal și continuând cu Tesla. Imaginile îl arată pe un Musk stângaci, în cămăși prea mari și cu linia părului în retragere, înainte ca acesta să încerce să adopte o imagine de inginer. O mare parte a duratei este dedicată perioadei recente de conducere a DOGE și sprijinului pentru cauze de dreapta în contextul lui Trump 2.0. Prima parte se sprijină aproape în întregime pe un interviu cu Justine Musk, prima soție, care oferă indicii despre dezangajarea de la umanitate și despre deteriorarea relațiilor cu inginerii și investitorii. Apar și mărturii despre Tesla, inclusiv de la Martin Eberhard, cofondator al companiei ulterior îndepărtat de Musk, și despre promisiunile repetate ale mașinii autonome.
După o pauză de zece minute, a doua parte documentează, potrivit recenziei, o ruptură declanșată în perioada blocajelor COVID, cu teorii ale conspirației pe Twitter și o deplasare politică spre dreapta. Aici Justine Musk este înlocuită aproape complet de Ashley St. Clair, fostă influenceriță conservatoare și mamă a fiului lui Musk, Romulus, care vorbește despre controlul exercitat prin acorduri de confidențialitate și alocații lunare asupra angajaților și mamelor copiilor. Când Trump recâștigă Casa Albă în 2024, atenția se mută pe DOGE și pe haosul produs în administrația federală de Musk și de echipa sa tânără. Recenzia menționează absențe notabile, precum Grimes, discutată dar fără voce, și Talulah Riley, menționată doar trecător, și apreciază că, în ciuda golurilor, Gibney reușește să definească și să condenseze personajul la forma sa de bază. Filmul este descris ca fiind posibil nu cel mai bun documentar al lui Alex Gibney, dar poate cel mai complet.
