Potrivit The Guardian, adaptarea lui Alex Garland după jocul video „Elden Ring” este prezentată ca un test al expresiei „too big to fail” și, în același timp, ca o candidată la titlul de cea mai sângeroasă producție fantasy din Hollywood. Articolul plasează proiectul în seria adaptărilor de fantezie care au dezamăgit în ultimele două decenii, amintind de „The Golden Compass”, „Warcraft” și „The Dark Tower”, filme care au pornit cu așteptări mari din partea fanilor și au ajuns să dilueze sau să comprime materialul sursă.
„Elden Ring” a vândut peste 30 de milioane de exemplare și este considerat unul dintre cele mai bune jocuri video realizate vreodată. Mitologia demigodurilor războinice care stă la baza universului său a fost scrisă de George R. R. Martin. Garland apare ca regizor și scenarist cu un profil potrivit, având în spate „Dredd”, „Ex Machina” și „Annihilation”, filme care arată gustul său pentru coșmaruri estetice și credibilitatea în rândul publicului geek.
Jocul se apropie mult mai mult de horror decât de „sabia și vrăjitoria” mainstream. În descrierea publicației apar creaturi cu viermi în loc de fețe, păianjeni uriași fără corp care se deplasează pe opt sau mai multe degete și fierăstraie mecanice în formă de fecioare de fier care se reped pe roți cu lame enorme înainte ca burta lor să se deschidă și un cuib de șerpi să tragă victima înăuntru. Dacă „The Lord of the Rings” a fost considerat cândva de nefilmat, întrebarea ridicată este ce șanse are un univers în care aproape toată lumea este moartă și supraviețuitorii fac față mâncând trupurile iubiților.
În joc, jucătorul trece prin nenumărate lucruri moarte înainte de confruntările finale cu demigodii, însă filmul nu poate rămâne doar la acest tipar. Articolul sugerează că Garland ar putea folosi povestea inspirată de Martin despre cum Țările de Dincolo au ajuns în moarte și distrugere. Imagini scurse indică un Leyndell populat de oameni vii și sugerează execuția unui personaj cunoscut sub numele de Dung Eater, ceea ce ar indica un fel de prequel.
Recordul lui Garland arată o tendință de a refuza asigurările convenționale de tip Hollywood. În „Annihilation” a reunit un cuplu căsătorit lăsând în suspans dacă oricare dintre ei a rămas uman, în „Ex Machina” a lăsat inteligența artificială frumoasă să scape și pe salvatorul ei să rămână închis, iar în „Civil War” a răsturnat un tiran, dar a făcut fotografia victoriei să arate ca o probă pentru un viitor tribunal pentru crime de război. Rămâne incert dacă va avea aceeași libertate cu un film care costă aproape 200 de milioane de dolari. Cumpărătorii potențiali, notează publicația, nu vor cumpăra echivalentul din 2026 al unei întoarceri în Shire, cu excepția cazului în care vor un univers în care cineva i-a mâncat pe hobbiți și îi poartă acum în sine.
