Peter Medak, cineastul britanic-maghiar cunoscut pentru „The Changeling”, a murit la vârsta de 88 de ani, potrivit The Guardian. Regizorul a fost remarcat în 2013 când Martin Scorsese a inclus drama sa cu fantome din 1980 într-o listă scurtă cu filmele de groază preferate, alături de „The Shining”, „The Exorcist” și „Psycho”. Scorsese îl descria drept un film cu o casă bântuită plin de tristețe și groază, iar Guillermo del Toro îl numea capodoperă.
„The Changeling” îl are în centru pe un compozitor interpretat de George C. Scott, aflat în doliu după moartea soției și a fiicei într-un accident rutier. După mutarea într-un conac părăsit din Seattle, unde apar fenomene inexplicabile, bărbatul devine convins că o prezență spectrală încearcă să comunice cu el. Pelicula mizează pe subtilitate și răbdare, punând atmosfera înaintea revelației, cu elemente precum o baie care se umple singură, un fotoliu cu pânze de păianjen și viziuni ale feței unui copil distorsionate sub apă.
Înainte de incursiunea în horror, Medak fusese apreciat pentru „The Ruling Class” din 1972, o satiră excentrică cu Peter O’Toole, nominalizat la Oscar în rolul unui aristocrat care se crede Isus Cristos. Critica îi recunoștea o afinitate pentru comportamentul excentric. Ulterior a realizat două viziuni stilizate despre criminalitatea britanică postbelică. În „The Krays” din 1990, Gary și Martin Kemp din Spandau Ballet îi interpretează pe cei doi frați infractori, alături de Billie Whitelaw, Kate Hardie, Tom Bell și Steven Berkoff. Filmul a fost urmat de „Let Him Have It” din 1991, dramatizarea cazului lui Derek Bentley, executat prin spânzurare în 1953 pentru împușcarea unui polițist, deși nu a tras el, cu condamnarea anulată în 1998.
Copilăria lui Medak a fost marcată de război. S-a născut la Budapesta din Elisabeth Diamounstein, croitoreasă, și Gyula Medák, om de afaceri în textile, întemnițat după preluarea comunistă a Ungariei. În iunie 1944, la șase ani, a asistat împreună cu familia la arestarea cetățenilor evrei de către soldații partidului Arrow Cross. Familia a fugit în țară, trăind opt luni sub identități false într-un subsol lângă un sediu SS și mergând la biserică duminica pentru a menține aparența de creștini. La întoarcerea la Budapesta în anul următor, au găsit apartamentul parțial distrus, cu bolurile de supă încă pe masă, acoperite de praf de cărămidă.
La 18 ani a fugit în Marea Britanie în timpul revoluției din 1956, ajutat de o mătușă care i-a găsit un post de stagiar la Associated British-Pathé. A ajuns asistent de regie sau regizor de unitate secundă la producții precum versiunea Hammer a filmului „The Phantom of the Opera” din 1962 și thrillerul „Funeral in Berlin” din 1966 cu Michael Caine. Debutul său în regie a fost „Negatives” din 1968 cu Glenda Jackson, urmat de adaptarea piesei „A Day in the Death of Joe Egg” din 1972 cu Alan Bates și Janet Suzman. Proiectul „Ghost in the Noonday Sun” din 1974, o comedie pirat cu Peter Sellers, a fost considerat de Medak cel mai mare dezastru al vieții sale și a rămas nepublicat oficial, deși regizorul a revenit asupra lui în documentarul „The Ghost of Peter Sellers” din 2018. A continuat cu comedii precum „The Odd Job” din 1978 și „Zorro – The Gay Blade” din 1981, apoi cu „The Men’s Club” din 1986 și thrillerul „Romeo Is Bleeding” din 1993.
Televiziunea i-a oferit un loc de muncă constant. A regizat patru episoade din „Hart to Hart” în 1982 și a lucrat la „Remington Steele”, „Magnum PI”, „St Elsewhere” și „The Twilight Zone” în același deceniu. Au urmat șase episoade din „Homicide: Life on the Streets” între 1994 și 1998, câte un episod din primul sezon al „The Wire” în 2002, din „House MD” în 2007 și din sezonul doi al „Breaking Bad” în 2009. Prima sa soție, Katherine La Kermance, căsătorită în 1963, a murit în 1972. I-au rămas copiii Karen și Christopher, precum și Joshua și Cornelia din căsnicia cu Carolyn Seymour, cinci nepoți și partenera Christine Wagner.
