What Remains, al șaptelea lungmetraj de ficțiune al lui Yesim Ustaoğlu, va avea premiera mondială în competiție la cea de-a 74-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la San Sebastián, potrivit Cineuropa. Regizoarea turcă revine în lungmetraj după zece ani, după ce anterior a fost prezentă la San Sebastián cu Pandora's Box, care i-a adus în 2008 premiile pentru cel mai bun film și cea mai bună actriță, precum și la Berlin cu Journey to the Sun în 1999 și Waiting for the Clouds în Panorama în 2004, la Veneția cu Araf - Somewhere in Between în secțiunea Orizzonti în 2012 și la Toronto cu Clair Obscur în 2016.
Ustaoğlu explică în interviu că proiectul a început în 2019. Fiind un road movie, ea finaliza povestea pe teren în același timp în care își asigura finanțarea, când pandemia a oprit lucrurile. Regizoarea spune că nu a fost ea cea care a trebuit să se oprească, ci întreaga lume, și că a reluat dezvoltarea filmului după 2021, în paralel cu munca la documentarul On the Dry Rock, legat de What Remains. Cele două filme au fost terminate în același timp.
Filmul este un road movie, dar și povestea unei femei. Regizoarea a vrut să creeze un personaj feminin, așa cum face adesea, pornind de la propria experiență de a porni pe drum când simte o greutate personală sau povara minciunilor politice și sociale din țara sa. Protagonista este poetă, alegere inspirată de prietena apropiată Birhan Keskin, poetă admirată de Ustaoğlu. Discuțiile cu Keskin au stat la baza personajului, iar poeziile acesteia au fost integrate în momente-cheie, alături de elemente artistice precum sunetul, peisajele sonore, ascultarea, privitul, înțelegerea și atingerea.
Personajul principal este o femeie, dar filmul acordă spațiu și partenerului și copilului mic. Este vorba despre o femeie care nu poate scăpa de o relație și de un mod de viață care o opresc, sentimente îngropate adânc, fără vina exclusivă a soțului. Ea pune sub semnul întrebării sensul iubirii, al libertății și al vieții, învață în același timp fiul să simtă și să fie conectat la viață, nu doar consumator, și încearcă să construiască cu partenerul o relație mai profundă, fără dependență reciprocă. Pleacă fără planificare, pentru a se desprinde, deschizând un nou capitol și pentru soț, și pentru copil.
Ritmul a fost instinctiv, legat de poeme și de locurile explorate. Îndepărtarea de viața urbană schimbă ritmul și întărește conexiunea cu momentul prezent, spune regizoarea, amintind de întâlniri cu femei extraordinare în munți iarna, în regiunea deșertificată din film și în zona unde un baraj a inundat o vale, subiect al documentarului On the Dry Rock, ale cărui imagini au fost folosite în What Remains. Intenția a fost să se privească și să se asculte pentru ca experiența să pătrundă în minte și să restabilească legătura profundă cu natura. „Personajul principal tinde spre un fel de puritate care îi permite să fie ea însăși și să nu se teamă de nimic”, spune Ustaoğlu.
