Potrivit The Hollywood Reporter, directorul editorial global al Wired, Katie Drummond, a vorbit despre convergența dintre tehnologie și entertainment într-un sezon în care pe ecrane apar mai multe figuri ale industriei tehnologice. În discuție sunt menționate filmele „Musk” de Alex Gibney, „You Can See Everything” cu Nathan Fielder, „The Social Reckoning” al lui Aaron Sorkin și „Artificial”, prezentat ca un candidat al Neon la premii. Drummond și echipa Wired au fost implicați în documentarea pentru „Musk”, iar publicația pregătește în Miami Wired World Fair, unde sunt invitați reprezentanți ai Colossal, Hugging Face și alți actori din sector.
Despre „Musk”, Drummond spune că filmul intră în detaliu în portretul personajului și construiește un caz pentru Elon Musk ca fraudă, escroc și creator de mituri, folosind mărturii ale unor foști apropiați precum Justine Musk și Ashley St. Clair și ale cofondatorului Tesla. Ea îl descrie pe Musk drept „Teflon” și notează că jurnalismul deranjează, publicările în Wired provocând reacții pe rețele. În ciuda percepției că Musk nu mai are încrederea publicului, Drummond consideră că este dificil de imaginat o tragere la răspundere reală, iar filmul ar urma să fie difuzat pe scară largă pe HBO în câteva luni.
Discuția se mută apoi la „You Can See Everything” și la Elizabeth Holmes. Drummond subliniază că Holmes rămâne o fraudă și o criminală, iar conducerea Theranos a costat vieți. Ea vede în cazul Holmes o reflectare a culturii de venture capital din Silicon Valley, unde se obfuscă, se exagerează și se minte, se fantezează până se reușește, pentru a obține coperte și evaluări de miliarde de dolari. În paralel cu Musk, Holmes este descrisă ca un exemplu al culturii care ajunge la nadir, cu grift și grifters.
Drummond compară traiectoriile celor doi, invocând o analogie cu NHL: Holmes ar fi fost recrutată, iar Musk ar conduce liga, fiind asemănat cu Connor McDavid. Diferențele sunt atribuite norocului, genului și domeniului ales, sănătatea fiind un spațiu intim. Ea remarcă că bărbații reușesc să scape mai ușor de consecințe.
Fără să fi văzut încă „The Social Reckoning” și „Artificial”, Drummond extinde analiza la Mark Zuckerberg și Sam Altman. Zuckerberg este prezentat ca vânzând povestea conectării lumii în timp ce colectează date pentru reclame, iar Altman promovează ChatGPT ca tehnologie care ar aduce săptămâni de muncă de trei zile și venit universal de bază. Amândoi sunt caracterizați prin indiferență față de oameni. Drummond spune că noii moguli tehnologici nu mai vând produse, ci se vând pe ei înșiși, iar acest lucru i-ar uni printr-o lipsă de umanitate, privindu-i pe oameni ca date, ca piese sau ca produs. Ea constată o creștere a conștientizării publice și a neîncrederii față de executivi, vizibilă și în protestele legate de centrele de date.
