Potrivit MUBI Notebook, prima proiecție văzută la cea de-a 83-a ediție a Festivalului de la Veneția a fost în realitate virtuală, pe insula Lazzaretto Vecchio, spațiu folosit în 2026 pentru sidebar-ul dedicat VR. În arhitectura fostei colonii de leproși, autorul notează că a avut o oră disponibilă în prima zi, timp în care a urmărit Raj’in (We Shall Return), semnat de Faiz Abu Rmeleh și Karen Manor. Lungmetrajul documentează epurarea etnică a palestinienilor din Cisiordania de către coloniști și forțe armate israeliene și alternează imagini 360 de grade din viața sub ocupație cu clipuri telefonice 2D care surprind violența invadatorilor, proiectate în întuneric în restul câmpului vizual.
Abordarea imersivă, care nu permite privirii să se detașeze, este prezentată ca potrivită designului filmului, menit să reducă distanța dintre suferință și spectatorul exterior și să reumanizeze victimele într-un context în care presa mainstream le reduce la statistici. Experiența de la Lazzaretto rămâne în atenție pe Lido, în special la premiera în competiția oficială a lui NAZA, semnat de Yuval Abraham și Rachel Szor. Artistic directorul Alberto Barbera ar fi acordat filmului un slot târziu pentru a evita ca politica să devină singurul subiect al festivalului.
NAZA reunește mărturii ale a 24 de ofițeri de informații israelieni despre genocidul din Gaza, filmate noaptea pe acoperișuri din centrul afluent al Tel Avivului. Fețele și vocile intervievaților sunt alterate digital pentru protecție, în timp ce regizorul rămâne vizibil în lumina clădirilor din jur. Titlul provine de la acronimul folosit de ofițeri pentru daunele colaterale provocate de loviturile IDF și consecințele atacurilor apar abia la final. În confesiuni, un ofițer spune că „the goal was quantity, not quality” în legătură cu atacuri în care NAZA depășea numărul țintelor Hamas, iar alții recunosc implicarea în genocid sau fac comparații cu Germania nazistă. Interludiile cu viața cotidiană din Tel Aviv amintesc de The Zone of Interest (2023), producție la care Jonathan Glazer a fost producător executiv.
Ediția este descrisă ca una în care non-ficțiunea a depășit ficțiunea. Sergei Loznitsa prezintă Imperium, un travelogue de trei ore construit din imagini uitate filmate de o echipă italiană între 1970 și 1973 în URSS. Fără talking heads sau cartonașe, materialul este orientat prin coordonate geografice de la Moscova spre periferia Uniunii și evidențiază un imperiu mai permeabil și sincretic decât imaginea de omogenitate proiectată de Moscova.
În competiție apare și DAU, de Ilya Khrzhanovsky, proiect cu istoric controversat. În 2006 regizorul a propus un biopic despre fizicianul Lev Landau, a obținut finanțare Eurimages și a construit între 2008 și 2011 în Harkov o replică de 42.000 de metri pătrați a unui institut sovietic unde peste 400 de actori neprofesioniști au trăit scenarii fără script. Filmul de la Veneția este o biografie cronologică a lui Landau, cu Teodor Currentzis în rolul Dau și Radmila Shchogolieva ca soția Nora, cu imagine semnată de Lol Crawley. Printre titlurile notate se numără și Bucking Fastard de Werner Herzog, cu Kate și Rooney Mara și Orlando Bloom, filmat de Peter Zeitlinger, și Possible Love de Lee Chang-dong.
