La masterclassul organizat în cadrul Jakarta World Cinema, directorul de imagine Tudor Vladimir Panduru a vorbit despre colaborarea cu Cristian Mungiu și despre modul în care construiește cadrele lungi în „Graduation”, „R.M.N.”, „Fjord” și „The President’s Cake”. Potrivit Variety, întâlnirea a fost moderată de regizorul Benh Zeitlin, nominalizat la Oscar pentru „Beasts of the Southern Wild”, care a spus că speră să lucreze împreună cu Panduru și l-a descris ca pe un cinematograf care poate adăuga o dimensiune ce depășește imaginația personală a regizorului.
Prezentarea a urmat cronologia carierei. Panduru a început cu două secvențe din „Graduation”, filmul care i-a adus recunoaștere internațională, deși a fost al doilea lungmetraj la care a semnat imaginea. A învățat meserie alături de Oleg Mutu, directorul de imagine al lui Mungiu la filme precum „4 Months, 3 Weeks and 2 Days”, și a intrat în contact cu regizorul încă din perioada de trainee. În filmele lui Mungiu, spune Panduru, camera rămâne discretă și nu îndrumă spectatorul, pentru că publicul este suficient de inteligent să înțeleagă ce se întâmplă.
Panduru a explicat că Mungiu lucrează de obicei în plan-séquence, o scenă pe cadru, fără montaj și fără tăieturi. Din punct de vedere tehnic, asta înseamnă multe repetări, uneori 20, 30 sau 40 de luări, pentru a obține performanța optimă. Repetarea nu este percepută ca epuizantă, a spus el, pentru că regizorul reușește să mențină echipa fresh, iar responsabilitatea rămâne la fiecare membru al echipei. Există și o componentă de încredere și sincronizare, pentru că fiecare contribuie din sine în proces, iar luarea bună apare când toate elementele se aliniază.
Zeitlin a remarcat directivitatea și sinceritatea în filmele lui Mungiu, care critică ipocrizia și lipsa de onestitate. Panduru a fost de acord, menționând că cinematografia românească este adesea ancorată în teme sociale și că el încearcă doar să ajute regizorul să spună povestea. În alegerea proiectelor, artistul se ghidează după valori comune și a spus că ar evita un film de acțiune, cu excepția cazului în care ar avea în spate o dramă socială. Afinitățile decid.
În cadrul masterclassului au fost proiectate scene definitorii, urmate de explicații tehnice. Printre ele s-a numărat un cadru lung de 20 de minute cu peste 100 de persoane reunite în primăria din „R.M.N.”, un plan lung alături de o barcă cu pânze pe apă din „The President’s Cake” și două secvențe din „Fjord”. La „R.M.N.” discuția s-a concentrat pe lumină: scena de zi a fost filmată de fapt noaptea. Partea cea mai dificilă a fost menținerea la focus a peste 100 de persoane într-un singur cadru, folosind tragerile de focus ca formă de editare și refocalizare fără mișcarea camerei.
Zeitlin a spus că la vizionarea secvenței din „The President’s Cake” și-a dat seama că același director de imagine a semnat și filmele lui Mungiu, deși estetica este diferită. Panduru a explicat că filmul este un basm pentru copii și cere un limbaj vizual diferit, iar peisajul natural l-a ajutat să construiască scene mai creative, folosind brațe de jib și roți, tehnici reluate apoi pe „Fjord”. Prima secvență din „Fjord” prezentată, o reuniune de familie filmată în magic hour, a readus discuția la lumină și la blocarea luminii naturale pentru a câștiga timp pentru interpretare. Masterclassul s-a încheiat cu un cadru lung în care camera îl urmărește pe Renate Reinsve de la căutarea pe jos până la săritura în mare. Panduru a spus că a fost important să se păstreze arcul emoțional fără tăieturi și a povestit că a sărit în mare alături de actriță, sincronizarea în momentul săriturii fiind cea mai dificilă parte, sprijinit de o echipă de grips în apă și pe uscat.
