Potrivit RogerEbert.com, Chicago International Film Festival își păstrează atenția asupra titlurilor anului, dar programatorii caută în același timp voci noi la nivel local, național și internațional. Competiția New Directors este gândită pentru a aduce în Statele Unite filme pentru prima dată, iar din cele 13 lungmetraje din selecția din acest an, mai mult de jumătate sunt centrate pe femei. Trei dintre titluri sunt analizate în materialul publicat pe 26 octombrie.
„Saints” este regizat de Mikel Gurrea, la debut. Protagoniștii sunt Eulalia, interpretată de Victoria Luengo, și mama sa, jucată de Ariadna Gil. În spital, mama o trimite pe Lali la capelă pentru rugăciune, iar în acel spațiu necunoscut are loc o catharsis timpurie. Personajul fură una dintre statuetele divinității și merge la un anticar local pentru a o vinde. Întâlnirile de acolo schimbă modul în care face față situației. Lali se împrietenește cu Rosario, interpretată de Eulalia Ramon, cu care încearcă împreună forme de rebeliune. Gurrea construiește două povești paralele, iar conceptul comic al furtului de relicve religioase este echilibrat de drama îngrijirii unui părinte bolnav. O secvență în care Lali se oprește pe bârnă într-o sală de gimnastică activă este folosită ca metaforă a echilibrului. Filmul este încadrat ca un heist, cu o coloană sonoră bazată pe percuție și clopote de biserică care construiește tensiune. CIFF plasează „Saints” în dialog cu „La Chimera”.
„A Common Story” este scris și regizat la debut de Anna Foglietta, actriță devenită regizoare. Povestea urmărește un cuplu care își trimite fiica singură la școală și rămâne cu cuibul gol. Erika este interpretată de Alba Roherwacher, iar Mauro de Guido Caprino. Filmul nu arată viața celor doi în perioada în care fiica Irene locuia cu ei, iar întoarcerea acasă și rutina sunt prezentate ca stătute. Performanțele lui Roherwacher și Caprino întăresc scenariul, aducând o prezență meditativ-temperamentală. Până la final, problema relației este numită explicit și repetată, ceea ce conferă un caracter neoriginal. Tehnicile asumate de Foglietta includ crash zoom-uri deranjante și segmente cu split-dioptrie care adaugă puțin limbajului vizual. Când camera rămâne fixă, regia respiră, iar designul de producție cozy și imaginile repetate cu mese comune creează senzația de apropiere, în contradicție cu conversațiile care generează haos.
„The Riverbank” este regizat de Matheus Farias și Enock Carvalho și are acțiunea plasată în Brazilia. Recife, interpretat de Caique Copque, îl întâlnește noaptea, sub lumina lunii și a felinarelor de stradă în mangrove, pe Jeremias, jucat de Italo Martins. Afacerea lor din umbră are o lumină aspră. O serie de crime în mangrove amenință timpul petrecut împreună. Recife curăță pe timpul zilei și este mutat la un nou loc de muncă într-un grup evanghelic. În ciuda naturii opresive a muncii, găsește alinare cu colegii de cameră și prietenii, prin dans, petreceri și sprijin reciproc. Filmul pune accent pe această pozitivitate, care reflectă reziliența mândriei queer și răspunde energiei adverse. Paleta de albastru și jocul cu lumina construiesc spiritualitate de ambele părți ale spectrului, iar momentele mitice de pe malul râului și ceremoniile de botez în masă reflectă puterea apei. Deși filmul nu este de partea grupului religios auto-îndreptățit, alegerea vizuală este intenționată și adaugă un caracter de neliniște.
