Regizorul italian Tinto Brass, cunoscut pentru „Caligula” și pentru filmele erotice europene, a murit la 93 de ani, potrivit The Guardian. Anunțul a fost făcut miercuri de soția sa, Caterina Varzi, și de copiii Bonifacio și Beatrice Brass către agenția italiană Ansa.
Născut la Milano și crescut la Veneția, Brass a început să lucreze în cinematografie după mutarea la Paris, unde a fost editor și arhivist la Cinémathèque. Întors în Italia, a activat ca editor și asistent de regie pentru Roberto Rossellini. Abordarea experimentală și anarhică i-a adus rapid notorietate, iar în 1964 a fost solicitat de Umberto Eco să realizeze două scurtmetraje cu experimente de limbaj vizual pentru Triennale di Milano. Warner Bros l-ar fi abordat pentru regia filmului „A Clockwork Orange”, însă conflicte de programare au dus la încredințarea filmului lui Stanley Kubrick.
În anii 1970, Brass s-a orientat spre cinema erotic. Primele sale incursuri în gen, deși explicite și cu nuditate, au fost și explorări politice ale relației dintre sex, putere și bani. „Am făcut atâtea filme erotice pentru că am crezut că erotismul este o cheie fundamentală a expresiei umane și, mai ales, cheia pentru a descrie femeile”, a spus el pentru cotidianul La Repubblica. „Asta m-a interesat cel mai mult.”
În 1976 a realizat „Salon Kitty”, un film de tip Nazisploitation inspirat din povestea reală a unui bordel din Berlin folosit de naziști pentru spionaj. Filmul a atras atenția producătorului Bob Guccione, fondatorul Penthouse, care în 1979 l-a angajat să regizeze „Caligula”. Proiectul urmărea un lungmetraj de masă cu o distribuție de staruri, bazat pe figura împăratului roman. În distribuție au figurat Malcolm McDowell în rolul principal, alături de Helen Mirren, Peter O’Toole și John Gielgud. Scenariul inițial aparținea lui Gore Vidal, pe care Brass l-a rescris cu orgii, falusuri decorative și nuditate feminină. Vidal a dezavuat filmul, la fel ca și Brass, după ce Guccione a filmat scene de sex hardcore nesimulat și le-a inserat fără acordul regizorului. Pelicula a fost lansată în Marea Britanie și SUA în 1980, cu Brass creditat doar pentru „principal photography”. O versiune remontată, fără inserțiile lui Guccione, a apărut în 2023, fără implicarea și fără aprobarea lui Brass.
În ultimii ani, Brass a locuit în Isola Farnese, la periferia Romei. Rămân în viață soția sa, Varzi, cu care s-a căsătorit în 2017 și care i-a curățat arhiva. Într-un interviu cu ocazia împlinirii a 90 de ani, regizorul și-a exprimat dorința ca cenușa sa să fie împrăștiată în laguna Veneției.
