La 89 de ani, Dustin Hoffman publică autobiografia „Look at Me”, iar potrivit The Guardian, recenzia volumului pune în discuție atât momentele definitorii ale carierei sale, cât și modul în care actorul abordează trecutul personal și controversele din 2017. Cartea, scrisă cu sprijinul jurnalistei Ariel Levy de la New Yorker, este construită pe salturi în timp și pornește de la titlul ales ca ecou al dorinței de a fi văzut, un motiv pe care Hoffman îl leagă de o replică a lui Laurence Olivier pe platoul thrillerului „Marathon Man” din 1975.
Recenzia notează că volumul reia anecdota în care Olivier i-ar fi spus lui Hoffman că actoria înseamnă a fi privit, „Look at me, look at me”, și folosește episodul ca punct de pornire pentru o reflecție despre expunere. În același registru, autorul recenziei corectează o poveste celebră despre Olivier: Hoffman explică faptul că nu a stat treaz toată noaptea pentru a părea epuizat, ci a ajuns la filmare după o noapte la Studio 54, iar replica lui Olivier despre a încerca să joace a fost rescrisă ulterior de un jurnalist de la Vanity Fair.
Două teme domină narațiunea, potrivit The Guardian: relația cu tatăl său, Harry, și reacția la mișcarea #MeToo. Harry, fost șef de atelier de recuzită la Columbia Pictures, a deschis un magazin de mobilă și și-a canalizat frustrările asupra fiilor. Hoffman descrie umilința de a-l vedea pe tatăl său intervenind pe platoul lui „The Graduate” și tensiunea rămasă după interpretarea lui Willy Loman în „Death of a Salesman”, pe care a construit-o după modelul patern.
Cartea trece în revistă etapele carierei, de la debutul pe Broadway și distribuția în „The Graduate”, regizat de Mike Nichols, până la Ratso Rizzo în „Midnight Cowboy”, tatăl din „Kramer vs Kramer”, femeia deghizată în „Tootsie”, producătorul din „Wag the Dog” și fratele autist din „Rain Man”. Sunt menționate și colaborările cu Gene Hackman, Robert Duvall, Meryl Streep și Tom Cruise, precum și reputația de metodist exigent pe platou.
Pe marginea acuzațiilor din 2017, când Anna Graham Hunter a declarat că a fost hărțuită sexual la 17 ani pe platoul adaptării televizate a piesei „Death of a Salesman” din 1985, iar Kathryn Rossetter, Cori Thomas și Melissa Kester au venit ulterior cu relatări similare, Hoffman recunoaște un comportament lipsit de empatie, dar nu detaliază faptele. În carte, episodul este rezumat în câteva pagini, fără nume, și este descris ca o „rețea” care i-a schimbat viața, comparată de actor cu epoca maccartismului.
