The Age of Goodbyes ajunge în secțiunea Special Presentations a Festivalului de Film de la Toronto, o coproducție Taiwan-Malaezia în regia lui Edmund Yeo și cu Vivian Sung în rolul principal. Filmul adaptează romanul amplu al lui Li Zi Shu și folosește ca punct de ancoră istoria Malaeziei, în special revoltele rasiale de la Kuala Lumpur din 13 mai 1969 care au dus la stare de urgență și la linii de fractură care modelează țara și astăzi.
Potrivit Variety, cartea începe la pagina 513, o aluzie deliberată la data de 13 mai, și a fost considerată mult timp prea structural alunecoasă pentru cinema, cu linii temporale care se întrepătrund, naratori nesiguri și o graniță permanent incertă între memorie și mit. Yeo spune că nu a vrut să transforme romanul labirintic într-o cronologie clară pentru public, ci să găsească un echivalent cinematografic pentru experiența lecturii. În discuția inițială cu autoarea, Li Zi Shu l-ar fi întrebat dacă este sigur că materialul poate fi adaptat, iar regizorul a recunoscut că nu putea reproduce literal romanul.
Povestea este încadrată de Kai, interpretat de Troy Liu, un băiat care descoperă un roman intitulat The Age of Goodbyes și este atras în lumea lui Du Li An, jucată de Vivian Sung. În Ipoh, în 1969, Du Li An are o relație cu Lin Sang, interpretat de Stanley Yau, care dispare după ce îi vorbește despre blestemul familiei. Ani mai târziu apare Mong Sang, același actor Stanley Yau, cu același chip, care susține că este altcineva. Filmul este al cincilea lungmetraj de ficțiune al lui Yeo, după River of Exploding Durians, We, the Dead, Malu și Moonlight Shadow, și este filmat în mandarină, cantoneză, malaeză, thailandeză și engleză.
O modificare importantă față de roman privește dispariția lui Lin Sang. În carte, acesta dispare în ziua în care Du Li An se căsătorește cu Steely Bo, în timp ce în film Yeo leagă dispariția direct de violența rasială din 13 mai. Regizorul descrie personajele ca fiind oameni obișnuiți care trăiesc în interiorul istoriei, iar consecințele se simt prin frică, absență, separare, zvonuri și lucruri nespuse.
Motivația vine și din istoria personală. Yeo a descoperit romanul după o vizită la altarul ancestral al familiei din Chaoshan și după ce a aflat detalii despre migrația bunicului său în Asia de Sud-Est. În film apar și cântece scrise și interpretate de părinții săi în anii 1970, iar regizorul vorbește despre transmiterea între generații a poveștilor, traumelor și gesturilor.
Pentru Vivian Sung, rolul a presupus continuitate între o tânără îndrăgostită și o femeie matură care devine soție și mamă vitregă pe parcursul unor linii temporale instabile. Actrița, care s-a mutat din Taiwan în Los Angeles acum doi ani, a lucrat cinci până la șase luni cu doi antrenori de limbă pentru un accent cantonez și hokkien din Malaezia anilor 1960 și a locuit o lună la Kuala Lumpur înainte de pre-producția din Ipoh. Structura filmului păstrează o revelație întârziată, cartonașul de titlu apărând abia după 40 de minute, în punctul în care începe propriu-zis romanul.
