Potrivit The Guardian, filmul „Take It or Leave It” este o comedie docuficțională de 1981 care prezintă cu autenticitate loachiană aventurile formativă ale trupei de ska-pop Madness. Filmul urmărește evoluția lor de la începuturile din 1976 până la primul lor succes în topuri, oferind o privire detaliată asupra vieții de la marginalitatea socială la scena muzicală londoneză.
În scenariul prezentat, trupa este portretizată ca un grup de tineri fără bani, fără experiență, care se obsesiează cu muzica și se plimbă prin cartierele dure ale nordului Londrei: Camden Town, Stoke Newington și Crouch End. Dialogul amuzant, cum ar fi „Toată lumea este aceeași în aceste străzi” sau „Asta e motivul pentru care pun semne pe ele”, scoate în evidență atmosfera de camaraderie și de marginalitate.
Aceste personaje se implică în activități de la organizarea de petreceri la înregistrarea la șomaj, de la muncă la locuri de muncă mortiferă la întâlniri cu supervizori de șantier și birou, la călătorii cu vanuri Arthur Daley către concerte. Filmul nu se oprește la aceste momente; îl urmărește și în confruntările cu skinheads și în dispute calamitate cu toboșarul în timpul repetițiilor.
Momentul decisiv apare cu intrarea lui Graham “Suggs” McPherson în rolul cântărețului. Vocea lui „Suggs” ridică nivelul trupei, corectând tendința lor de a cânta pe un ton prea jos. Vocile sale se împletesc cu ritmul reggae al claviaturii și saxofonului, adăugând o energie teatrală distinctă, care se reflectă în scenele de „jogging” pe scenă.
Stilul filmului este unul mixt: prima jumătate, cu o secțiune lungă în negru și alb, este un exercițiu de realism social în stil Loach, în care trupa improvizează dialoguri moale și melancolice. În această parte se evidențiază scena în care Lee Thompson încearcă să obțină lecții de sax, iar profesorul suspectează că saxul său a fost furat, oferind o perspectivă realistă asupra vieții trupei înainte de faima.
În ciuda faptului că filmul nu oferă multe referințe contextuale, muzicale sau istorice, el rămâne o prezentare autentică și nepretentioasă a trupei. Nu există mențiuni extinse despre contemporanii lor, cum ar fi Specials, sau despre evenimente politice, cum ar fi ascensiunea Margaret Thatcher. Această abordare simplă conferă filmului un aer de sinceritate și inocență, făcându-l un document valoros despre începuturile Madness.
