Potrivit The Guardian, Taika Waititi și Kazuo Ishiguro au vorbit despre „Klara and the Sun” în culisele Festivalului de Film de la Londra, într-un interviu realizat de Xan Brooks. Regizorul a aflat acolo că un grup de tineri influenceri discutau despre film ca fiind favoritul festivalului, în timp ce reacțiile criticilor mai vârstnici au fost, în general, negative. Waititi a reacționat cu ușurare la entuziasmul publicului tânăr, comentând că gusturile diferă și că filmul explorează tocmai această neconcordanță dintre emoție și judecată.
Adaptarea romanului lui Ishiguro îi are în rolurile principale pe Jenna Ortega în rolul Klarăi, o inteligență artificială solară care funcționează ca prieten artificial, și pe Mia Tharia în rolul adolescentei Josie, bolnavă, care trăiește într-o casă de la țară. Waititi spune că a adăugat filmului ritm, glume și momente de comedie fizică, în contrast cu tonul sobru al cărții. În versiunea sa, Klara greșește semnele sociale și provoacă un accident cu mașina familiei, temându-se să nu fie trimisă înapoi la fabrică pentru a fi casată.
Regizorul explică abordarea prin prisma unui „cheese-o-meter” sensibil dezvoltat în copilărie în Noua Zeelandă, unde el și prietenii săi considerau că americanii apreciază sentimentalismul. Waititi recunoaște că folosește umorul ca mecanism de apărare și că încearcă să împingă povestea spre comedie pentru a o trage apoi înapoi. El descrie filmul ca o poveste de dragoste despre izolare și despre limitele înțelegerii între oameni.
Discuția ajunge la moarte și la modelele de afaceri ale viitorului. În film, alături de prietenii artificiali, există și păpuși de doliu care înlocuiesc soți, frați sau copii pierduți. Ca tată de doi copii, Waititi spune că, odată cu vârsta, ar lua în calcul înlocuirea unui copil cu o versiune artificială, nu neapărat după deces, ci pentru că ar fi „drăguță cu el și nu ar cere bani”. El invocă adaptabilitatea creierului uman și capacitatea de a forma atașament prin repetare.
Ishiguro vorbește despre complexitatea iubirii, pe care o descrie ca fiind zgomotoasă și multifacetată, și despre singurătatea fundamentală a experienței umane, inclusiv față de moarte. Autorul spune că cele mai bune adaptări se desprind de carte, iar cele mai slabe sunt prea fidele. El a aflat în interviu că romanul a fost citat de Tom Lue, vicepreședinte pentru afaceri globale la Google DeepMind, ca reper etic pentru dezvoltarea inteligenței artificiale generative. Ishiguro a fost surprins și a precizat că povestea nu este un ghid pentru etica AI, deși recunoaște îngrijorarea industriei și dorința de a testa scenarii.
Waititi notează că există o versiune alternativă în care Klara ar fi devenit un robot ucigaș, iar Ishiguro subliniază că personajele sale sunt martori falibili care încearcă să-și înțeleagă locul în lume. În timp ce în sala de presă discuția se muta deja spre alte titluri, cei doi au rămas pe tema prieteniei artificiale, a înlocuirii și a modului în care filmul se apropie, în final, de moarte.
