Regizorul Takashi Yamazaki și echipa sa au adoptat în „Godzilla Minus One” o abordare în care monștrii apar atât de mari cât Tokyo Bay, dar și emoțional personali, potrivit IndieWire. Parte din efect vine din echilibrul narativ între personajele umane și Regele Monștrilor, dar și din modul fizic, ancorat în realitate, în care creaturile sunt aduse la viață prin sunet.
O parte cunoscută a procesului este modul în care au fost obținute răcnetele lui Godzilla și ale lui King Ghidorah. În loc să rămână abstracte, efectele au fost proiectate în spații fizice reale, pentru a capta textura boxelor, reverberația pe betonul unui baraj în cazul lui Ghidorah și pe o cupolă în cazul lui Godzilla. Ideea a fost să aducă ceva nereal în spațiul fizic, nu doar să se audă ceva neverosimil.
Designerul de sunet Natsuko Inoue și mixerul de sunet de producție și post-producție Hisafumi Takeuchi au căutat constant să lege momentele fanteziste de realitate, deoarece credibilitatea sonoră menține implicarea publicului. Inoue explică faptul că atunci când publicul aude sunete pe care nu le-a mai auzit prea des, lumea devine prea străină și spectatorul se detașează. După ce un sunet fictiv trece printr-un ecou real, acesta devine mai ușor de acceptat, deoarece reverberația este recunoscută.
Ancorarea a fost mai dificilă la fasciculul gravitațional al lui Ghidorah, când obiecte care ar trebui să rămână la sol sunt ridicate în aer. Prima variantă a efectului nu a funcționat. Inoue s-a întors în studioul Foley și a folosit un difuzor mic plasat lângă diverse obiecte — o tablă de metal, lemn sau un rezervor de apă — pentru a surprinde senzația de ridicare. Distorsiunea obținută prin reflexia pe aceste materiale a devenit baza sunetului, cu foarte puțină procesare ulterioară, pentru a nu distruge materialul original.
Materialul a fost preluat de Takeuchi pentru a crea senzația de blocuri întregi prinse în fascicul, păstrând în același timp dialogul principal și adăugând dialog de fundal, astfel încât pericolul pentru oameni să rămână prezent în timpul devastărilor. Când Shikishima trece prin fascicul, echipa a vrut să sublinieze reacția emoțională a personajului. Takeuchi a adăugat un efect Doppler, similar cu schimbarea tonală a unei ambulanțe care trece, pentru a reda senzația de mișcare prin spațiu.
Echipa a urmărit un echilibru atent pentru fiecare scenă, iar Inoue spune că au pornit de la sunete întâlnite în natură și le-au extins, în același mod în care au construit și Kaiju-ul și fasciculul gravitațional, pentru a le face mai reale.
