Sofia Coppola a răspuns unor întrebări ale publicului într-un interviu publicat de The Guardian, realizat de Rich Pelley. Regizoarea vorbește despre influența mamei sale, despre aniversarea a douăzeci de ani de la „Marie Antoinette” și despre experiențele de pe platourile unor filme precum „Lost in Translation” și „The Virgin Suicides”.
Despre familie, Coppola spune că a învățat de la mama sa să fie fidelă sieși, să urmeze interesele personale și să observe detaliile neobișnuite din jur. Ea notează că multe dintre filmele sale sunt construite din astfel de observații. În legătură cu „Marie Antoinette”, regizoarea evocă o petrecere organizată la Versailles cu ocazia aniversării filmului, unde formația New Order a cântat „Ceremony”. Coppola spune că acel moment va rămâne pentru ea o amintire fericită. Întrebată despre posibilitatea de a șterge o amintire dureroasă, ea răspunde că amintirile dureroase fac parte din formarea unei persoane și că nu ar șterge nimic.
În discuția despre „Lost in Translation”, Coppola confirmă că majoritatea filmărilor au avut autorizații, dar unele secvențe au fost realizate fără permisiune. Scenele cu Scarlett Johansson în metrou, filmate cu oameni reali în jur, și planul general de la celebrul pasaj Shibuya, surprins de la Starbucks, au fost obținute fără acord oficial. Regizoarea spune că echipa a „furat” câteva imagini în spiritul filmării guerrilla și că este bucuroasă că nu au fost expulzați din țară.
Despre „The Virgin Suicides”, Coppola își amintește de dinamica dintre cele cinci tinere de pe platou. Au existat repetiții în care actrițele au interacționat ca o familie, au gătit împreună și s-au apropiat în afara filmărilor. Personalitățile au ieșit la iveală în timp, iar Chelse Swain este descrisă ca fiind cea mai excentrică dintre ele.
Soundtrack-ul postmodern al filmului „Marie Antoinette”, cu muzică post-punk și new romantic, a fost ales pentru a sublinia vârsta tinerească a personajului. Coppola explică faptul că, citind cartea despre Antoaneta de Antonia Fraser, a fost impresionată de faptul că eroina avea 14 ani la sosirea la Versailles și circa 18 ani la urcarea pe tron. A vrut să arate povestea printr-un filtru muzical legat de adolescența sa, cu referințe la Bow Wow Wow și Adam Ant. La lansare, unii spectatori s-au simțit deranjați de folosirea muzicii contemporane într-un film de epocă.
Regizoarea vorbește și despre videoclipul din 2003 pentru cover-ul White Stripes „I Just Don’t Know What to Do With Myself”, apreciat de Rolling Stone drept unul dintre cele mai sexy videoclipuri. Ideea cu Kate Moss dansând trei minute pe un stâlp a fost a ei, iar interpretarea a fost acceptată de toți implicații. Coppola spune că nu știe despre statutul de iconă pentru bloggeri, dar apreciază că munca sa ajunge la tinerele de azi și că va întreba despre asta pe fiicele sale adolescente.
Mama sa a fost prezentă pe platoul lui „Marie Antoinette” cu o cameră, filmând aproape 80 de ore de material despre costume, mâncare și flori. Coppola descrie această prezență ca fiind ancorantă într-o producție stresantă și spune că descoperirea recentă a filmărilor a fost o surpriză plăcută. În final, la întrebarea despre șoapta lui Bob către Charlotte la finalul lui „Lost in Translation”, regizoarea trimite la răspunsul lui Bill Murray, care spune că secretul este între ei.
