Documentarul The Pervert’s Guide to Utopias, al treilea titlu din seria semnată de Sophie Fiennes după The Pervert’s Guide to Cinema (2006) și The Pervert’s Guide to Ideology (2012), are premiera mondială la Festivalul de Film de la Veneția pe 7 septembrie. Producția este semnată de Keeper Pictures, P Guide, SPOK Films, The Film Kitchen și Mattima Films, iar vânzările internaționale sunt gestionate de Shani Hinto. Potrivit The Hollywood Reporter, filmul filtrează gândirea lui Slavoj Žižek prin intermediul cinemaului și îl plasează în reconstituiri de scene din filme și seriale discutate.
Într-un interviu realizat pe Zoom, Žižek apare detașat de subiectul oficial și pornește de la observațiile despre actualitatea cinematografică. El menționează noul Spider-Man, un hit cu aproximativ două miliarde de dolari la box office, pe care l-a văzut dar a cărui atractivitate nu o înțelege. În aceeași discuție, filosoful sloven spune că încearcă să asculte Taylor Swift fără să înțeleagă fenomenul popularității acesteia.
Pentru anul recent, Žižek indică ca favorite The Invite și The Drama with Zendaya, pe care le citează pentru modul în care arată pericolul deschiderii totale. El susține că nu vede nimic eliberator în a fi pe deplin pe sine și vorbește despre nevoia de redescoperire a rușinii și a rezervei morale de către stânga. În dialog apar și comentarii personale, inclusiv o remarcă despre Olivia Wilde și evoluția percepției sale publice de la House până în prezent.
Metoda lui Fiennes rămâne aceea de a vizualiza filosofia prin filme. În noul documentar Žižek este introdus în cadru prin recreații: stă în cadă îmbrăcat în rochie de mireasă, ca Kirsten Dunst în Melancholia (2011), sau este așezat pe un pat cu halat roșu pentru discuția despre A Handmaid’s Tale. Regizoarea folosește exemple din horror pentru a ilustra ierarhii sociale și face referire la scena păsării zdrobite din The Prestige ca simbol al costurilor ascunse ale invențiilor capitaliste.
Žižek explică că în The Pervert’s Guide to Utopias nu explorează utopia ca lume perfectă, ci dificultatea de a imagina alternative în societatea capitalistă autoreproductivă. El afirmă că rolul cinemaului este de a scoate la suprafață presupozițiile utopice pe care viața cotidiană le ascunde. Într-un moment al discuției spune: „Our duty is to see things the way they are. And here, cinema helps us.”
