Potrivit SlashFilm, seria misterioasă de science-fiction de la ABC, „FlashForward”, adaptată după romanul din 1999 al lui Robert J. Sawyer, a fost co-creată de Brannon Braga, cunoscut pentru Star Trek, și de David S. Goyer. Premisa pornește de pe 6 octombrie 2009, când fiecare om de pe Pământ leșină și rămâne inconștient exact două minute și 17 de secunde. La trezire, toți au viziuni despre propriul viitor, în special despre ceea ce vor face pe 29 aprilie 2010, la circa șase luni distanță.
John Cho, veteran Star Trek care s-a alăturat proiectului fără să fi citit un scenariu, și Joseph Fiennes joacă în „FlashForward” rolurile agenților FBI Demetri Noh și Mark Benford, parteneri însărcinați să afle cauza evenimentului. Jumătate din serial urmărește misterul cosmic, cealaltă jumătate explorează dramele personale generate de cunoașterea viitorului apropiat. Agentul special Janis Hawk, interpretată de Christine Woods, vede o ecografie de sarcină deși este singură la momentul blackout-ului, iar dr. Olivia Benford, jucată de Sonya Walger, se vede într-o seară romantică cu un bărbat care nu este soțul ei.
Cel mai tulburător element ține de Noh, al cărui flash-forward nu arată nimic, ceea ce îl face să suspecteze că este destinat să moară în următoarele șase luni. Benford, în schimb, se vede investigând evenimentul în momentul în care bărbați înarmați pătrund în biroul său. Serialul introduce și personaje precum dr. Simon Campos și dr. Lloyd Simcoe, interpretați de Dominic Monaghan și Jack Davenport, doi oameni care ar fi putut provoca sau amplifica blackout-ul, un inel high-tech care permite unui personaj să rămână treaz și o cabală guvernamentală care încearcă să controleze viitoarele blackout-uri. FBI-ul caută un individ enigmatic poreclit Suspect Zero, precum și pe D. Gibbons sau Dyson Frost, o figură cu cunoștințe oculte.
Sezonul unic de 22 de episoade a fost difuzat în două părți, prima între septembrie și decembrie 2009 și a doua între martie și mai 2010, structură care plasează narațiunea chiar în viitorul anticipat de viziuni. Producția a fost considerată supra-populată, cu cel puțin zece personaje principale și o listă mare de invitați, printre care Michael Ealy, Gabrielle Union, Annabeth Gish și Ricky Jay. Un exemplu al banalității viziunilor este cel al directorului adjunct al FBI Stanford Wedeck, interpretat de Courtney B. Vance, care se vede pur și simplu stând pe toaletă citind un ziar.
SlashFilm scrie că, deși ideile erau înfricoșătoare și deschideau discuții despre predeterminare, serialul nu a obținut audiența necesară și a fost unul dintre numeroșii imitatori ai lui „Lost” care au apărut după succesul acelei serii ABC. Critica a fost în general bună. Heather Havrilesky de la Salon l-a inclus printre cele mai bune emisiuni de toamnă ale anului, comparându-l favorabil cu „Lost” și „Fringe”, notând că pilotul reușește să incite gânduri paranoice în câteva minute și construiește o atmosferă de mister și fatalitate la scară planetară. În același timp, recenzorii au recunoscut un scenariu complicat și au remarcat că pilotul este foarte kitsch, specific unui succesor agresiv al lui „24”.
