Sebastian Stan vorbește despre „Fjord” înainte de proiecția filmului la New York Film Festival, într-un interviu publicat de Slant Magazine. Regizorul român Cristian Mungiu îi oferă actorului prima ocazie de a juca în limba maternă, în rolul lui Mihai, un patriarh creștin conservator stabilit recent într-un sat izolat din Norvegia, în familia soției sale, Lisbet, interpretată de Renate Reinsve. Comunitatea locală reacționează cu suspiciune la fundamentalismul familiei și sesizează serviciile de protecție a copilului, iar procesul pentru recăpătarea copiilor transformă personajul într-o figură neașteptată de celebritate mediatică de dreapta.
Născut în România, Stan a părăsit țara după căderea regimului Ceaușescu, într-o perioadă în care tatăl său biologic a ajutat alți cetățeni să fugă. Înainte de a se stabili în Statele Unite, a ajuns în Austria, unde a debutat pe ecran ca un orfan român fără adăpost în „71 Fragments of a Chronology of Chance” al lui Michael Haneke. Actorul spune că experiențele timpurii cu imigrarea și schimbarea concepției despre identitatea națională informează interpretarea din „Fjord”. El construiește personajul pornind de la interioritatea apăsătoare din „A Different Man” și de la insecuritatea pugilistică din „The Apprentice”, două roluri din 2024 care i-au consolidat credibilitatea în arta filmului.
În discuție, Stan explică cum a filtrat rolul prin întrebări personale despre paternitate și masculinitate, apărute după ce a împlinit 40 de ani și a pierdut tatăl. S-a uitat înapoi spre figurile masculine românești din copilărie și a încercat să înțeleagă ce moșteniri familiale îl mai servesc și care îl împiedică. A recunoscut că a fost imigrant la vârsta copiilor din film și că a cunoscut izolarea și rușinea de a fi diferit, sentimente de conștientizare de sine pe care le-a folosit pentru a aborda personajul lui Mihai.
Limba devine un obstacol central în poveste. Mihai trebuie să alterneze între trei limbi și de multe ori nu poate exprima complet ceea ce simte. Stan spune că a cunoscut situații în care era înconjurat de limbi pe care nu le stăpânea bine și că știe ce frustrare și singurătate generează lipsa de înțelegere. Această reprezentare a fost cerută explicit de scenariu și de Cristian Mungiu, care avea precizări clare încă de la început.
Actorul descrie modul în care dreapta religioasă globală îl sprijină pe Mihai și îl transformă într-un caz online. El consideră că personajul acceptă expunerea pentru că nu vede alte opțiuni de a atrage atenția asupra situației familiei și că există un joc constant de ghicit ce este corect atunci când este urmărit. Stan vede filmul mai degrabă ca pe un pas în confruntarea familiei cu un mod de viață necunoscut.
Privind retrospectiv, Stan spune că a devenit mai obiectiv după filmare și că întrebările despre cum se cresc copiii astăzi, despre tradițiile transmise și despre nevoia de deschidere pentru generația viitoare sunt esențiale pentru el. El observă reacții personale și pasionale din partea publicului, cu etichetări din ambele părți ale spectrului ideologic, și consideră că mesajul central rămâne legat de copii și de capacitatea de a rămâne deschiși în fața deciziilor.
