Susține
industrie9 noiembrie 20262 min citire

Sebastián Lelio despre „Disobedience” și filmarea Londrei ortodoxe

Regizorul chilian vorbește despre imersiunea în Hendon, colaborarea cu directorul de imagine Danny Cohen și încrederea acordată actorilor.

Foto: BFI — Sight and Sound

Potrivit Sight and Sound, regizorul chilian Sebastián Lelio vorbește despre „Disobedience”, filmul său plasat în comunitatea ortodoxă evreiască din nord-vestul Londrei. Interviul a fost realizat spre sfârșitul verii, înainte ca remake-ul în limba engleză „Gloria Bell” cu Julianne Moore să debuteze la Festivalul Internațional de Film de la Toronto.

Pelicula urmărește întoarcerea lui Ronit Krushka, fotograf stabilit la New York, interpretată de Rachel Weisz, după moartea rabinului tatăl ei. În Hendon o întâmpină Dovid Kuperman, viitorul succesor, jucat de Alessandro Nivola, și Esti, soția acestuia, interpretată de Rachel McAdams, fosta iubită a lui Ronit în adolescență. Weisz a opționat inițial romanul lui Naomi Alderman și este producător executiv al filmului. Lelio spune că filmul explorează contrastul dintre moralismul religios ortodox și senzualitate și refuză să transforme comunitatea în antagonist.

Pentru Londra, Lelio a petrecut două săptămâni într-un van cu echipa pentru imersiune. Împreună cu directorul de imagine Danny Cohen, care provine din apropierea zonei Hendon ca și Rachel Weisz, a căutat o identitate vizuală în case din anii 1930 sau victoriene, lumini fluorescente și spații claustrofobe. Regizorul descrie conceptul de urâțenie frumoasă și spune că a fost străin total: nu britanic, nu evreu, engleza nu este limba maternă.

Adaptarea după romanul lui Naomi Alderman a presupus dezasamblarea textului și reconstruirea lui prin acțiune. În perioada de scriere au lucrat patru consultanți din comunitate, iar ulterior alți doisprezece au ajutat la detalii de ritual și limbaj. Alderman a fost punte cu comunitatea, iar rabinul local ar fi spus că este mai bine să ajute filmul să fie corect decât să-l oprească. Lelio a vrut textură culturală exactă pentru a putea apoi concentra pe personaje.

Regizorul insistă pe importanța dialogului ca textură și pe încrederea acordată actorilor. El spune că scenariul este o hartă, nu teritoriu, și că a lăsat loc de explorare la filmare și montaj. Lelio afirmă că „ficțiunea este întotdeauna un documentar al actorilor”. El notează că în „Gloria Bell” ultimele 23 de minute sunt fără replici și că în „Disobedience” a căutat liniște și mișcare cinematografică.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim