Potrivit ScreenRant, Ursula K. Le Guin a recomandat de-a lungul carierei un grup de titluri de fantasy pe care le considera exemple de povestire. Până la moartea sa în 2018, autoarea a continuat să adauge la recomandări lucrări mai recente, alături de clasicele genului. Publicația reia zece dintre aceste cărți, ilustrând diversitatea gustului său, de la epice de science-fiction la povești de inițiere.
Un loc central în listă îl ocupă J.R.R. Tolkien. Le Guin recomanda atât „The Hobbit”, cât și întreaga sagă „The Lord of the Rings”. Pentru ScreenRant, „The Hobbit” este prezentat ca o lucrare mai ușoară, orientată spre coming-of-age, în timp ce trilogia „The Lord of the Rings” rămâne un reper al high fantasy-ului modern. Articolul notează similitudini între „The Hobbit” și ciclul Earthsea al lui Le Guin.
Printre titlurile mai puțin convenționale se află „Islandia” de Austin Tappan Wright. Romanul îl urmărește pe protagonistul John Lang, care călătorește în țara fictivă Islandia, o comunitate izolată cu viziuni egalitare și fără imperativ capitalist de expansiune. Lucrarea este descrisă ca un low fantasy cu comentariu social, apreciată de Le Guin pentru realizarea detaliată a civilizației. De asemenea, este menționat „Embassytown” de China Miéville, un roman science-fantasy în care protagonista Avice Benner Cho trăiește pe o planetă unde limba alienilor nu permite minciuna. Tema centrală este puterea limbajului și a comunicării, apropiată de preocupările din ciclul Hainish al lui Le Guin.
Lista include și autori contemporani. „The Name of the Wind”, primul volum al seriei încă neterminate „Kingkiller Chronicle” de Patrick Rothfuss, este prezentat ca high fantasy modern, cu povestea lui Kvothe relatată printr-un cadru narativ. Sunt menționate și aprecierile lui Lin-Manuel Miranda și George R.R. Martin pentru serie. Seria „Gormenghast” de Mervyn Peake, începută cu „Titus Groan” în 1946, este evidențiată pentru construirea lumii în interiorul castelului titular și pentru ritualurile comunității izolate. Ultimul volum a fost scris postum de văduva autorului, Maeve Gilmore, în 2011. „Binti” de Nnedi Okorafor, primul dintr-o trilogie, combină science-fiction și fantasy într-o poveste afro-futuristă despre coming-of-age și comunicare în conflict.
ScreenRant mai notează „The Jungle Book” de Rudyard Kipling, citat pentru temele de armonie cu natura, deși cu observații despre contextul xenofob și imperialist al autorului. „Italian Folktales” de Italo Calvino reunește 200 de povești italiene colectate și rescrise, apreciată de Le Guin pentru restaurarea vividă a legendelor populare. Colecția „Kingdoms of Elfin” de Sylvia Townsend Warner cuprinde 16 povestiri întrepătrunse cu umor și teme feministe. În fine, „The Once and Future King” de T.H. White este descris ca adaptarea definitivă a legendei regelui Arthur, lăudată de Le Guin pentru personaje puternice și imperfecte și pentru umorul fantastic.
