Sam Rockwell vorbește, potrivit Little White Lies, despre cea de-a patra colaborare cu Martin McDonagh și despre „Wild Horse Nine”. În film, actorul apare într-un registru neobișnuit de reținut, într-un rol de agent CIA nefericit căsătorit, al cărui timp în Rapa Nui se împletește cu prietenie, regret și răscumpărare. Rockwell spune că este atras de personaje complicate și că discuția despre ele îl plasează, împreună cu publicul vizat, aproape de o criză existențială.
Despre alegerea rolurilor, Rockwell vorbește despre noroc și despre un gust emoțional. El menționează întrebări legate de moștenire, remușcare și teama de a fi prea târziu pentru ispășire. Pentru „Wild Horse Nine”, recunoaște că demografia vizată este aceea a oamenilor apropiați de o criză existențială. Despre McDonagh spune că regizorul este bun la filmele de tip buddy, iar „The Banshees of Inisherin” a fost o poveste de dragoste despre o despărțire. Nu este sigur dacă noul film este mai degrabă despre relația tată-fiu, prieteni sau o poveste de dragoste, și sugerează că ar putea fi prima poveste de dragoste a lui McDonagh în care joacă. Amintește de atracția nerecunoscută față de personajul lui Colin Farrell în „Seven Psychopaths” și de influența lui Kathy Bates în „Misery” pentru o iubire nesănătoasă.
Pregătirea a inclus filme din 1973. Rockwell citează „Five Easy Pieces” ca referință și „Midnight Run” ca influență, iar „The Passenger” ca material de reflecție. A aflat despre Pinochet și a revăzut documentare, iar copilăria i-a adus în minte „Missing” cu Jack Lemmon și Sissy Spacek. Pe locație, pe Rapa Nui, impresia a fost dată de statuile Moai, păzite de rangeri, imposibil de atins, înconjurate de turiști care păreau mici în comparație cu enormitatea lor. Actorul a învățat spaniolă, apoi a vrut să învețe și limba Rapa Nui; a văzut câini vagabonzi cărora li se dădea lapte, cai sălbatici și apusuri frumoase, iar într-un coș de gunoi a găsit un crab-păianjen ciudat.
Rockwell vorbește despre formarea scenică comună cu John Malkovich. Au repetat în teatru, au schimbat povești despre Steppenwolf, iar Rockwell îl descrie pe Malkovich ca având putere emoțională, un fel de explozivitate. La Public Theater din New York, McDonagh i-a cerut lui Malkovich să crească intensitatea unei replici, iar rezultatul a fost impresionant. Actorul se enervează pe descrierea de „scene-stealing”. El consideră că este un nonsens despre actori și că, de fapt, actorii foarte buni sunt mincinoși teribili, fără poker face, deoarece formarea îi face transparenți ca un copil.
În „Wild Horse Nine”, personajul Lee este inițial observator, un straight man, apoi devine mai implicat prin personajul lui John. Sosirea lui Steve Buscemi schimbă mult dinamica, iar Lee este un om al companiei până când nu mai este, torturat și în căutarea a ceea ce este corect. Rockwell spune că McDonagh crede că poate susține complexitatea unui om care nu este doar un singur lucru, care poate fi prost și deștept în același timp. El invocă „Taxi Driver”, „Badlands”, „Five Easy Pieces” și consideră că complexitatea revine, poate mai ales în Europa, unde o menționează pe Sandra Hüller. La final, glumește despre posibilitatea de a i se cere toată viața să scrie corect Czechoslovakia, deși nici el nu o poate scrie.
