Regizorul japonez Sabu vorbește despre Arrested Memory înainte de premierele anunțate la Veneția și Toronto, unde filmul își face debutul public odată cu lansarea trailerului. Potrivit Variety, producția a parcurs aproape două decenii până la filmare, după încercări eșuate de a o realiza în Germania, Coreea, Statele Unite și Japonia. Versiunea finală a fost turnată în Taiwan, cu o echipă și distribuție adunate din Taiwan, Japonia, Hong Kong și Franța.
Sabu a debutat în 1996 cu Dangan Runner și și-a construit reputația pe comedii cu tensiune și eliberare precum Postman Blues, Monday și Miss Zombie. Pentru Arrested Memory, regizorul spune că filmul terminat are mai multă tensiune și un sentiment mai mare de emoție decât versiunea imaginată în 2007. El a așteptat momentul și partenerii potriviți pentru a-l realiza.
Personajul central Lee a fost rescris de-a lungul dezvoltării. Inițial era un polițist cu simț puternic al justiției care, în decursul a douăzeci de ani, își pierde convingerile și devine corupt. În varianta actuală, Lee este un ofițer respectat, antrenat în judo, care după pierderea memoriei revine treptat la sinele său mai autentic. Sabu consideră că judo-ul permite exprimarea umanității prin acțiune, nu prin vorbe.
Pierderea memoriei deschide pentru Sabu întrebări despre identitate pe care un scenariu convențional de crimă nu le-ar permite. El a distribuit rolul lui Ethan Juan, cunoscut pentru roluri dramatice serioase, și l-a împins spre comedie, mizând pe principiul că cu cât interpretarea este mai serioasă, cu atât umorul poate apărea mai puternic. Regizorul spune că prestația lui Juan a adăugat și mai multă emoție personajului.
În pregătire, Sabu a desenat aproape 2.000 de cadre storyboard, iar în montaj a trecut prin 58 de versiuni. După trei decenii de carieră care a cuprins acțiune, comedie, horror și fantezie, el spune că face filme pentru a distra publicul. În paralel, regizorul are două scenarii finalizate, unul scris acum șapte ani și altul acum doi ani, iar următorul proiect după Arrested Memory este descris ca o poveste de dragoste care va face publicul să plângă.
