Sam Fleischner, cineast, co-fondator și director artistic al Rockaway Film Festival, scrie în IndieWire despre dispariția sălilor de cinema și despre încercarea de a readuce proiecțiile în peninsula Rockaway. În contextul închiderii cinematografului Kips Bay AMC, termenul de „cinema desert” a reapărut, iar autorul arată că, deși New York rămâne unul dintre cele mai mari orașe de cinema, zonele periferice suferă cel mai mult.
De-a lungul secolului XX, Rockaway a avut nouă cinematografe: palate de film în Far Rockaway, un cinema construit peste apă, pe debarcaderul Arverne, și săli de cartier precum Surfside Twin, ultima închisă în 1996. De atunci, cei 125.000 de locuitori permanenți ai peninsulei au trebuit, în general, să călătorească mai mult de o oră dus-întors pentru a ajunge la un film.
Aceasta a fost motivația din spatele Rockaway Film Festival, lansat în 2018. Festivalul a pornit ca un experiment cu miză redusă pentru a testa interesul publicului. În ultimii șase ani, organizația a operat un cinematograf temporar, construit de comunitate, în aer liber, numit Arverne Cinema. Experiența a depășit proiecția propriu-zisă, incluzând accesul la locație, mâncare și băuturi, muzică, dans și schimbul dintre artiști și public.
Fleischner descrie Rockaway ca un loc neobișnuit de cinematografic, cu cer deschis, lumină schimbătoare, orizont atlantic și vedere spre skyline-ul Manhattanului peste Jamaica Bay. Publicul este divers, iar curatoria trebuie să echilibreze dorința pentru filme de franciză pe ecrane mari cu nevoia de programe diferite. El critică sistemul industrial care produce povești, vedete și formule asemănătoare, susținute de multiplexuri generice, multe dintre ele acum închise.
Cinema este prezentat ca loc de întâlnire colectivă, nu doar artă sau divertisment. În ultimul deceniu, proiecțiile de repertoriu pe peliculă 35 mm, prezentările de artiști în microcinematografe și programele speciale au atras săli pline la New York. După pandemie, epidemia de singurătate a crescut, iar consumul individualizat de conținut a redus experiența comună. Cultura apare din proximitate, fricțiune și coincidență, susține autorul.
Organizația caută un spațiu și strânge fonduri pentru o casă permanentă a cinematografului în Rockaway. Programul preconizat include blockbuster-e, documentare obscure, clasice mute cu acompaniament live, filme din întreaga lume și expanded cinema, precum și forme intermediare între film și performance. Spațiul ar trebui să fie flexibil, optimizat pentru film, dar transformabil pentru dans, concert, teatru de păpuși, evenimente private sau producție de film, cu o bucătărie și zone de convivialitate.
Fleischner menționează exemple similare în lume și susține nevoia de mai multe cinematografe independente în Statele Unite, fiecare unic pentru comunitatea pe care o servește. El consideră cinematografele un bun public care consolidează comunitățile, susține economiile locale și cultivă noi povestitori și publici. Filmele sale includ „Stand Clear of the Closing Doors”, „Wah Do Dem”, „Below the Brain” și „Donald Cried”, iar cel mai recent lungmetraj, „Jetty” (2025), examinează reconstrucția litoralului Rockaway.
