Susține
industrie10 noiembrie 20264 min citire

Richard Talmadge, Dare Devil of the Screen, și continuitatea cascadoriei autentice

Potrivit MUBI Notebook, cariera lui Richard Talmadge arată cum spectaculosul fizic a rămas o constantă a cinematografiei de la epoca mută până la acțiunea direct-to-video.

Foto: MUBI Notebook

Potrivit MUBI Notebook, în 1925 Richard Talmadge, „Dare Devil of the Screen”, a apărut în opt filme de acțiune în care fostul acrobat sărea, se rostogolea și se bătea pe ecran; în 2016 Scott Adkins a apărut în opt filme de acțiune în care fostul artist marțial sărea, executa lovituri rotative și se bătea pe ecran. Schimbările tehnologice, ale publicului și ale stilului au fost vaste, dar cinematografia și-a păstrat un loc pentru proeza atletică, ceea ce Tom Gunning numea „cinema of attractions”. În contextul reacției actuale împotriva folosirii inteligenței artificiale în producție, cererea pentru realitatea pe care o oferă un spectacol de cascadorie crește. Marketingul căzăturilor lui Talmadge și al săriturilor HALO ale lui Tom Cruise folosește un limbaj similar: este real, este autentic, cineva ar putea muri, așa că merită urmărit.

Talmadge a dublat Douglas Fairbanks în clasice mute de acțiune precum „The Mark of Zorro” (1920), a condus thrillere Poverty Row în epoca sonoră și și-a încheiat cariera ca regizor de unitate secundă și coordonator de cascadori, ultimul său credit fiind telefilmul de aventuri „The Fantastic Seven” (1979). Abilitatea sa elastică de cățărare făcea scenele de urmărire să arate ca un proto-parkour, iar cartea sa de vizită era sărituri care pun viața în pericol și aterizări pe trenuri, mașini sau peste bande. Autenticitatea era integrată în apelul său, iar realitatea cascadoriilor a făcut parte din rutina de marketing de la început. A fost promovat drept „The Dare Devil of the Screen” și „The Man Without Nerves”. În 1926 a dat în judecată revista Popular Mechanics pentru 500.000 de dolari pentru că scria că folosea manechine la căderi. A pozat cu gâtul rupt în Pictures and Picturegoer. Promovarea accidentărilor este o tehnică esențială pentru orice star de acțiune autentic: Scott Adkins vorbește frecvent despre ACL-ul rupt în „Universal Soldier: Day of Reckoning” (2012), Tom Cruise și-a rupt glezna la o săritură între clădiri în „Mission: Impossible – Fallout” (2018), iar Jackie Chan arată în secvențele de final imagini cu cele mai grave accidentări, inclusiv consecințele coborârii de la luminile de Crăciun din „Police Story” (1985).

Data și locul nașterii lui Talmadge rămân incerte: 1892, 1894, 1896 sau 1898, în Elveția, München, New York sau la granița elvețiano-italiană. Cert este că a fost membru al trupei de acrobați europeni Flying Metzettis și a învățat să sară de îndată ce a putut merge. A spus revistei Picture Play că tatăl său l-a antrenat să nu se teamă de nimic fizic posibil calculat matematic. A adus această muncă precisă la Hollywood în primii ani ai anilor 1910, amintind în The New York Times că primul său film, „The Million Dollar Robbery”, filmat la Fort Lee, New Jersey, i-a adus 20 de dolari. Frații Victor și Otto Metzetti au devenit și ei cascadori, iar al treilea frate, Leon, a fost frecvent producător de producție. Născut Sylvester Metzetti, numele i-a fost sugerat de impresarul A. Radin. După ce a dublat comedianul Larry Semon, a atras atenția lui Douglas Fairbanks Sr. A transferat de la un cal galopant la o frânghie atârnată la o fereastră înaltă în „The Mark of Zorro”, a sărit pe un pod mobil în „Robin Hood” (1922) și a executat o călărie pe pânza unei corăbii pirați în „The Black Pirate” (1926). Fairbanks îl angaja să repete cascadorii dificile înainte de a le executa singur. Talmadge a recunoscut că a executat cascadoria centrală din „The Mollycoddle” (1920): săritura de pe o stâncă pe un personaj negativ agățat de un copac.

În 1920 au apărut afișe: „Who is Richard Talmadge, The New Stunt Star? Ask Douglas Fairbanks—He Knows.” Producătorul Phil Goldstone l-a susținut pe Talmadge la debutul său în „The Unknown” (1921) și până la „Thru the Flames” (1923), după care acesta și-a înființat Richard Talmadge Productions. „Let’s Go” (1923) este apogeul acțiunii sale, o urmărire neîntreruptă regizată de William K. Howard. Talmadge joacă rolul lui Barry Macklin, urmărit de un primar corupt, o bandă de hoți și șeriful. O cascadorie memorabilă îl arată sărind de la fațada de la etajul doi al unei clădiri direct într-o mașină. Curatorul MoMA Dave Kehr notează despre Howard folosirea unor decoruri interconectate care creează un spațiu cu adâncime. În „Let’s Go” Talmadge trece prin aceste decoruri, sare peste garduri, cade de pe un balot de fân și ajunge într-o urmărire haotică printr-o fermă. Talmadge a povestit până la sfârșitul vieții că și-a rupt gâtul pe acest film. În „Laughing at Danger” (1924) o colibă de pe plajă se prăbușește și el cade pe o pantă de nisip cu resturi în urma sa.

Deși Fairbanks l-a susținut, Talmadge nu a găsit distribuție la studiourile majore, dar succesul exportului i-a permis să continue independent. A devenit o mică celebritate în Rusia, iar publicul de peste mări l-a făcut bancabil. Ecuația funcționează acum pentru Scott Adkins, a cărui interpretare a luptătorului rus Boyka în continuările direct-to-video ale lui „Undisputed” (2002) l-a făcut o stea semnificativă în Europa de Est. Cel mai recent film al său este „One Last Shot” (2024), a treia parte a unei trilogii regizate de James Nunn care creează iluzia unei filmări într-un singur plan. Adkins și-a construit numele în Poverty Row modern al filmelor direct-to-video, publicul cărora este antrenat să aștepte un spectacol constant.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim