Potrivit Deadline, Mark Kermode a încercat de peste 20 de ani să pună cap la cap versiunea definitivă a lungmetrajului lui Ken Russell The Devils din 1971, un film tăiat puternic la vremea sa. Căutările sale au dus la recuperarea secvențelor lipsă și la o reeditare care, în această săptămână, își extinde programarea dincolo de o săptămână planificată inițial după încasări de 1.725 milioane de dolari, cu o medie de 4.925 dolari pe sală, din 350 de locații din America de Nord. În weekendul următor, filmul are lansare în Marea Britanie, țara de origine, chiar de Halloween.
Restaurarea nu a fost doar o remasterizare hi-res. Potrivit Deadline, echipa a reconstruit versiunea pe care Russell a predat-o către Warner Bros. și pe care nu a mai văzut-o ulterior, în primul rând din cauza cenzorului britanic și apoi a MPAA. Filmul, inspirat din cartea non-ficțiune The Devils of Loudon a lui Aldous Huxley din 1952, despre presupuse posesii demonice în Loudun în 1634, era controversat încă de la apariție, deși scena sa cea mai cunoscută, în care călugărițe goale și înnebunite profanează o statuie a lui Isus Hristos, nu fusese văzută de public.
Russell credea că secvența este pierdută definitiv, la fel și Kermode pentru o vreme, până când în arhivele Warner a găsit registre de expediere. Unul era etichetat „C-cut 86”. Kermode a presupus că ar fi vorba de 86 de secunde tăiate de cenzură. Arhivistul a fost reticent, dar a acceptat să verifice condiția: materialul mirosea a oțet, a fost spălat, iar prima imagine văzută era un crucifix uriaș și călugărițe în prim-plan.
În 2004, Kermode, cu ajutorul montatorului original Michael Bradsell, a asamblat o versiune brută DigiBeta Director’s Cut cu binecuvântarea lui Russell. Atunci s-a văzut că scena nu era gratuită, ci esențială pentru povestea manipulării politice a fanteziilor surorii Jeanne, interpretată de Vanessa Redgrave, pentru a-l discredita pe preotul Urbain Grandier, jucat de Oliver Reed. Kermode notează că Russell considera filmul despre spălarea creierului și folosirea isteriei ca unealtă politică, iar secvența era o pantomimă a blasfemiei care explică demersul.
Transformarea asamblării brute într-o restaurare luminoasă a fost coordonată de Daphne Dentz, vicepreședinte senior pentru serviciile creative de post-producție la Warner Bros. Discovery. Potrivit Deadline, în ianuarie 2026 Christian Parkes a contactat-o pentru un proiect de restaurare și Director’s Cut, susținut și de echipa de licențiere. Echipa de conservare a găsit negativul original de cameră, masterele de separare, bobinele cu scene tăiate și bobinele A/B necesare. Operatorul digital de conformare Katie Largay a reconstruit filmul cadru cu cadru pornind de la negativul original și de la asamblarea DigiBeta din 2004.
Scanarea s-a făcut la 4K 16-bit, iar coloristul Andrea Kleebach a lucrat în departamentul digital intermediar de la Water Tower Color. Nu exista o înregistrare vizuală curată a aspectului filmului în prima zi de lansare, iar echipa a folosit descrieri contemporane precum „halucinogen”, „decolorat” și „caravaggesc” ca parametri creativi. Dentz subliniază că a fost nevoie de un echilibru între granulație, praf, atmosferă și aspect, pentru a păstra autenticitatea în timp ce se creează un material modern 4K, HDR și SDR.
