Potrivit ScreenRant, Marvel Comics a publicat în „The Amazing Spider-Man #1000” povestea specială de aniversare „Requiem for a Goblin”, semnată de J.M. DeMatteis, Humberto Ramos, Victor Olazaba, Edgar Delgado și Joe Caramagna. Materialul revine la un moment-cheie din istoria lui Spider-Man și oferă un epilog pentru moartea lui Harry Osborn, prezentată inițial în „The Spectacular Spider-Man” #200 din 1993.
Numărul marchează cea mai mare bornă a lui Spider-Man de până acum și reunește mai multe povești aniversare. „Requiem for a Goblin” îl arată pe Peter Parker confruntându-se cu incertitudinea privind felul în care Harry a murit, ca cel mai bun prieten sau ca Green Goblin. În cadrul înmormântării, psihicul lui Peter materializează spiritele ambilor Osborn, iar discuția are loc exclusiv în mintea sa.
Peter îl învinovățește pe Norman pentru modul în care a fost Harry și pentru faptul că a devenit moștenitorul Green Goblin. În poveste, Peter face referire la abuzul emoțional exercitat de Norman și la „otrăvurile copilăriei” care l-au marcat pe Harry.
Norman răspunde atribuind responsabilitatea bunicului lui Harry, Amberson Osborn. El susține că trauma generațională și furia reprezintă „moștenirea Osborn”, iar capacitatea pentru rău ar fi fost transmisă de la tată la fiu în familie. Implicația este că Norman însuși ar fi rău pentru că a moștenit acest tipar, deși în prezent s-a schimbat considerabil și este apropiat de Peter și de Spider-Heroes.
Peter refuză ideea că destinul lui Harry era inevitabil. În dialogul interior, el declară că toți au o alegere și că Harry și-a făcut alegerea la final, alegând decența și sacrificiul de sine. Prin această confruntare, Peter obține o închidere pe care nu se aștepta să o găsească și respinge viziunea cinică a lui Norman despre Harry.
Încheierea este influențată de cuvintele de înțelepciune ale lui Mary Jane Watson, care răsună în reflecțiile lui Peter. MJ îl face să empatizeze cu boala lui Harry și să reamintească faptul că cei doi au fost cei mai buni prieteni. Povestea confirmă, de asemenea, că moartea lui Harry rămâne canonică de peste trei decenii și este tratată ca un moment la fel de intangibil ca moartea lui Gwen Stacy, în ciuda retcon-urilor care au încercat să o submineze.
