Potrivit No Film School, regizorul Zachary Wigon a vorbit despre modul în care a găsit tonul lui „Victorian Psycho”, al treilea său lungmetraj după „The Heart Machine” și „Sanctuary”. Filmul îl are în rol principal pe Maika Monroe în rolul Winifred Notty, o guvernantă dezechilibrată angajată la o proprietate izolată din Anglia anului 1858. Producția a avut premiera în secțiunea „Un Certain Regard” la Cannes, scenariul fiind adaptat de Virginia Feito după propriul roman.
Wigon spune că înțelegerea tonului a venit dintr-o imagine simplă de la început: guvernanta se apropie de conac și se uită printr-o fereastră întunecată, o servitoare privește afară și se retrage când este văzută. Din acel moment, regizorul a simțit întregul film. Pentru a traduce ideea în imagine, a lucrat cu directorul de imagine Nico Aguilar pornind de la un singur principiu: subiectivitate maximă. Obiectivul era să plaseze spectatorul cât mai aproape de interiorul Winifred, un spațiu descris de Wigon ca fiind frenetic, maniacal și straniu. Lista de cadre a fost scrisă citind scenariul prin acest filtru.
Principiul s-a văzut în alegerea acoperirii. Wigon a folosit cadre clasice doar în situațiile în care Winifred părea să se conformeze. Conversațiile matter-of-fact cu personajul lui Thomasin sau cu personajul lui Ruth la masa de mic dejun sau prânz au fost filmate normal, pentru că acolo personajul își joacă masca normalității. În rest, regizorul a evitat gramatica standard și a preferat construcții vizuale marcante, inclusiv cadre lungi cu Steadicam care poartă scena.
Pregătirea a început la distanță. Wigon și Monroe au discutat inițial prin Zoom despre personaj, despre progresia acestuia de la o scenă la alta și despre text. Regizorul descrie procesul ca fiind blând, o modalitate de a atinge filmul fără presiune. Pentru fizicalitate, Wigon a pus întrebări deschise și a lăsat actrița să propună variante. Monroe i-a trimis filmări cu opțiuni pentru mers sau pentru starea de transă în somn, iar regizorul a lăsat-o să modeleze această parte a interpretării.
Lecția cea mai clară a venit din secvențele cu violență. O secvență a necesitat ca Monroe să stea acoperită cu sânge fals în frig pentru un cadru cu tehnocran la 4:30 dimineața. Wigon spune că a învățat cât de minuțios este procesul de reprezentare a violenței pe ecran și cât de multe elemente mecanice trebuie coordonate pentru fiecare act. Meticulozitatea a devenit pentru el una dintre părțile cele mai interesante ale filmării.













