Potrivit Senses of Cinema, regizorul croat Ivan Ramljak vorbește despre „Mirotvorac” (Peacemaker, 2025), docu-noir-ul său despre asasinarea șefului de poliție Josip Reihl-Kir. Filmul, construit exclusiv din imagini de arhivă și mărturii audio, a fost proiectat la DokuFest și la MoMA’s Doc Fortnight și a câștigat Porumbelul de Aur la DOK Leipzig. Lucrarea este prezentată alături de scurtmetrajul „Pozdrav iz Sekretarijata” (Greetings from the Secretariat, 2025), compus din fotografii de la fața locului descoperite într-o secție de poliție părăsită.
Acțiunea se situează în 1991, pe pragul destrămării Republicii Federative Socialiste Iugoslavia. Reihl-Kir încerca să dezamorseze tensiunile etnice dintre sârbi și croați în Osijek, în Slavonia de est. Ramljak reconstruiește ziua în care acesta a fost împușcat în plină zi, la un punct de control, în fața a aproximativ cincisprezece martori. Regizorul spune că l-a urmărit la televizor pe Reihl-Kir în adolescență, atras de modul diferit în care vorbea față de narațiunea generală. Pentru el, filmul nu este doar despre un om ucis, ci despre mecanismul prin care se pune în mișcare un război, o idee pe care un scriitor croat a descris-o ca fiind o rețetă pentru declanșarea războiului.
Ramljak descrie cum mașinăria media amplifica retorica naționalistă în timp ce Reihl-Kir încerca să explice motivele oamenilor. Portretul victimei este conturat prin detalii personale: ochi blânzi, ascultător de Talking Heads, șofer de decapotabilă, fost profesor de economie ajuns șef de poliție pentru crime economice. La scurt timp după ce regizorul îl remarcă, bărbatul este ucis, iar două zile mai târziu încep bombardamentele asupra Osijekului și izbucnește războiul deschis în Slavonia.
Asasinul a fugit inițial în Austria și apoi în Australia, iar cazul a trecut prin trei procese în aproape cincisprezece ani, încheindu-se cu o condamnare la douăzeci de ani de închisoare, obținută în mare parte datorită insistenței văduvei victimei. În paralel, Reihl-Kir a fost aproape șters din istoria oficială: nu este predat în școli, nu are străzi sau statui, iar regizorul vorbește despre o a doua ucidere simbolică de către stat, deoarece activitatea sa contrazicea narațiunea oficială despre un atac sârb inevitabil și despre victimele inocente.
Forma de anchetă, apropiată de un thriller polițist, a rezultat din cercetare. Ramljak a pornit de la zero, deși anchetatorii inițiali Drago Hedl și Hrvoje Zovko adunaseră deja interviuri cu circa treizeci de persoane. A ales puțini protagoniști care să ocupe poziții diferite în poveste: un fost apropiat al lui Branimir Glavaš, șeful unui grup paramilitar, un fost șef de serviciu secret, un jurnalist și văduva. Regula de lucru a fost ca orice afirmație să fie confirmată de cel puțin un alt martor.
Descoperirea decisivă a venit în arhiva Televiziunii Croate, unde un tehnician i-a arătat un material transferat neoficial cu douăzeci-cincizeci de ani în urmă. Calitatea era slabă, dar imaginile erau inedite, iar între șaptezeci și nouăzeci la sută din materialul folosit provine din acest fond neoficial. Ramljak spune că fără acel material filmul ar fi fost complet diferit. Printre lucrările anterioare ale regizorului se numără „Kino otok” (Islands of Forgotten Cinemas, 2016), „O jednoj mladosti” (Once Upon a Youth, 2020) și „El Shatt – nacrt za utopiju” (El Shatt – A Blueprint for Utopia, 2023).
