Potrivit Cineuropa, pe 16 noiembrie, în cadrul „Industry@Tallinn & Baltic Event”, parte a festivalului Black Nights 2026, a avut loc panelul „Fair Pay, Stronger Stories: Making Directing Careers Sustainable”. Sesiunea, moderată de președintele Federației Regizorilor Europeni de Film, FERA, Bill Anderson, a reunit regizoarea estoniană Liina Triškina-Vanhatalo, președintele Gildei Regizorilor din Țările de Jos, Martijn Winkler, și regizoarea poloneză Katarzyna Klimkiewicz, pentru a discuta despre remunerare, negociere colectivă și drepturile de autor.
Triškina-Vanhatalo a prezentat rezultatele unui sondaj realizat de Gilda Regizorilor de Film din Estonia și Asociația Estoniană a Autorilor Audiovizuali, pe 15 lungmetraje produse în ultimii cinci ani cu finanțare publică semnificativă. Regizarea unui lungmetraj necesită o mediană de 596 zile de lucru de câte opt ore, echivalentul a aproximativ doi ani și jumătate de muncă, în timp ce filmarea reprezintă mai puțin de 15% din volum. În aceste condiții, câștigul median al regizorilor este de doar 6,90 euro net pe oră, comparativ cu aproximativ 5 euro salariul minim național și 14 euro câștigul median al unui lucrător din cultură.
Studiul arată și slăbiciuni structurale în contracte. În zece din cele 15 filme analizate regizorul a inițiat proiectul, iar opt regizori au fost și scenariști. Contractele nu disting însă frecvent între onorariul de scriere și cel de regie sau între plata pentru muncă și plata pentru drepturi. În modelul de cesiune în vigoare, drepturile economice, inclusiv utilizările viitoare și operele derivate, sunt transferate producătorilor fără limitări geografice sau temporale. Bugetele mai mari nu se traduc neapărat în onorarii mai mari, iar acceptarea unei remunerații mai mici nu garantează o participare mai mare la profiturile de vânzări. Estonia dispune de resurse limitate: aproximativ 9,4 milioane euro erau disponibili pentru finanțarea filmului în 2025, iar Institutul de Film din Estonia sprijină anual patru-cinci lungmetraje de buget mediu.
Winkler a prezentat modelul olandez, construit după ani de cercetare și negocieri. Din septembrie 2022, 19 organizații, inclusiv gildelor, producători, radiodifuzori și sindicate, au stabilit definiții comune, clasificări profesionale și remunerații minime. Procesul a inclus un glosar de 383 de termeni, evaluarea responsabilităților pe 13 departamente și compararea cu scările salariale din teatru, dans și radiodifuziune. S-a adăugat un supliment de 74% pentru pensii, asigurări, concedii și perioadele dintre proiecte. Ratele minime orare din 2026, fără TVA, variază între 29,16 și 66,64 euro, regizorii fiind clasați la nivelurile J, 57,80 euro, sau K, 66,64 euro. Referințele sunt disponibile prin calculatorul online Filmwerkwijs și sunt legate de cerințele de finanțare publică. Introducerea minimelor a dus la reducerea volumului de producție la unii radiodifuzori.
Klimkiewicz a vorbit despre campania din Polonia pentru redevențe de la platformele de streaming, arătând cum mobilizarea colectivă poate influența legislația. Ea a subliniat și eforturile de protecție socială pentru freelanceri și un program de dezvoltare susținut din redevențe, care oferă creatorilor emergenți aproximativ 500 euro pe lună. În sesiunea de întrebări s-a menționat și schema irlandeză de venit de bază pentru arte, iar discuția a ajuns la coproducțiile internaționale, unde disparitățile de scări salariale rămân nerezolvate, și la munca neplătită de dezvoltare. Pentru Anderson, fără cariere profesionale sustenabile, cinematografia europeană riscă să piardă diversitatea culturală pe care o susțin poveștile puternice.













