Filmul documentar ceh „Up Again” al regizoarei Eliska Cilkova Andrsova are premiera mondială la Ji.hlava docu fest și începe în întuneric, cu sunetul inconfundabil al patinelor care zgârie gheața la viteză mare, relatează Variety. Motivația revine de-a lungul cronicii de trei ani despre ascensiunea patinatoarei artistice adolescente Barbora Vrankova, pentru că, oriunde s-ar afla, „mental, ea este încă pe gheață”.
Cilkova Andrsova, fostă patinatoare de performanță care a montat filmul și a compus coloana sonoră, spune că a întâlnit-o pe Vrankova, în mod firesc, pe gheață. Experiența proprie i-a permis să înțeleagă sistemul de notare și limbajul tehnic al patinajului artistic, ceea ce a facilitat legătura cu Barbora, campioana națională cehă în titlu la acea vreme. În următorii trei ani, echipa a devenit apropiată de familie și a putut observa nu doar cariera sportivă, ci și momentele cotidiene din spatele ei.
Protagonista este întâlnită prima dată la 15 ani și trece prin provocări crescânde, petrecând perioade departe de casă la o școală prestigioasă de patinaj din Italia și apoi în Statele Unite. Presiunea crește atât pentru Vrankova, cât și pentru familie. Regizoarea, selecție Czech Joy, descrie că „un salt triplu pe patine durează doar câteva secunde, dar necesită ani de antrenament fizic și izolare mentală”. Fără timp pentru școală regulată, zilele sunt umplute cu lecții online, ședințe de fizioterapie și un regim strict de antrenament.
Acțiunea este surprinsă printr-o cameră care urmărește fiecare mișcare pe gheață, adesea la viteze și arcuri amețitoare. Zgârietul lamelor și rumble-ul sunetelor naturale de fundal joacă roluri cheie. Pentru Cilkova Andrsova, sunetul nu este decor, ci „o cale către temele pe care filmul le explorează: performanța, așteptările și căutarea propriului loc într-o lume care judecă oamenii constant după rezultate”. Documentarul anterior „Pripyat Piano” a fost construit și el în jurul sunetului, explorând peisajul acustic rămas în jurul pianelor din casele abandonate din Zona de Excludere de la Cernobîl.
Cel mai mare echilibru personal a fost să fie suficient de aproape pentru momente intime și, în același timp, cât mai neintruzivă. Vrankova creștea în timpul filmărilor, de la 15 la 18 ani, iar lumea patinajului de elită este surprinzător de închisă pentru exterior. La centrul internațional de antrenament din Egna, Italia, unde au început filmările, uneori nici părinții nu aveau voie să urmărească antrenamentele. Condițiile tehnice au fost extrem de dificile, spune regizoarea: 20 de patinatoare care sar simultan, muzică pop tare aproape constant și antrenori care strigă peste patinoar, iar un sportiv care execută sărituri triple nu poate purta microfon.
Din experiența de patinatoare, Cilkova Andrsova și-a ghidat directorii de imagine și a urmărit mișcările mai natural, filmând uneori literalmente de pe gheață, alături de Barbora, cu camerele. A vrut să evite limbajul vizual convențional al televiziunii sportive și să ofere publicului realitatea fizică a patinajului de foarte aproape. Într-un moment, echipa a oprit filmarea după ce Vrankova a avut mai multe căderi, însă patinatoarea însăși a cerut ulterior să fie filmat totul, semn al încrederii construite. Cea mai mare surpriză a producției a fost retragerea Barborăi de la Campionatele Europene, un vis enorm pentru un sportiv de performanță. Evenimentul a ridicat întrebarea care devine centrală în film: cine suntem când nu mai suntem definiți de realizări.
