Susține
critica19 noiembrie 20262 min citire

Recenzie: „You Can See Everything” – adevăr și manipulare în documentarul lui Nathan Fielder și Lance Oppenheim

Documentarul despre Elizabeth Holmes devine un exercițiu despre natura adevărului, cu acces nelimitat, reconstituiri și o ascensiune neașteptată la box office.

Foto: Little White Lies

Potrivit Little White Lies, Nathan Fielder și Lance Oppenheim încearcă să înțeleagă natura umană printr-o examinare a adevărului ca concept în documentarul „You Can See Everything”. Filmul pornește de la tensiunea dintre adevăr și minciună și folosește cazul fondatoarei Theranos, Elizabeth Holmes, nu pentru a stabili vinovăția sau nevinovăția acesteia, ci pentru a explora cât de maleabil și exploatabil poate deveni adevărul.

În interiorul filmului se explică că Fielder ar fi fost abordat de Elizabeth Holmes și de soțul ei Billy Evans în luna dinaintea începerii celor 11 ani de închisoare pentru fraudă federală prin cablu și complicitate la fraudă prin cablu. Cei doi i-ar fi oferit acces nelimitat la casă și la viață, invitându-l chiar să stea cu ei în ultimele două săptămâni înainte ca familia să se mute în Texas, unde Holmes urma să execute pedeapsa. Fielder și Oppenheim acceptă și filmează prin ferestre, în duș, de după un canapea, cu cadre lungi și prim-planuri extreme care arată fiecare por, rid sau coș, creând iluzia transparenței totale, chiar dacă Holmes și Billy își exprimă uneori disconfortul față de nivelul de observație.

În a doua parte filmul schimbă registrul odată cu începerea detenției. Trec doi ani, iar când Fielder se întoarce în Texas descoperă că Billy a transformat soția încarcerată într-un fel de întreprindere și susține că poate vorbi în numele ei. Fielder pare deranjat de această privare de libertăți care merge dincolo de cea fizică a lui Elizabeth. Pentru a încerca să stabilească dacă Holmes este victima unui soț controlor sau o manipulatoare care se ascunde în spatele unor bărbați odioși, el o recrutează pe Amanda Seyfried, care anterior a interpretat-o pe Holmes în miniseria „The Dropout”.

Lucrarea are multe în comun cu docudrama lui Orson Welles din 1976, „F for Fake”, și pare în dialog cu ea, folosindu-se de povestea crimei pentru a pune întrebări despre dinamica umană. Fielder, cunoscut pentru interesul pentru magia de scenă, construiește un film în care aparatul însuși devine vizibil. Recrutarea lui Seyfried și a colegului său de la „Testament of Ann Lee”, Christopher Abbott, pentru a pune în scenă reconstituiri ale unor conversații nereînregistrate cu Holmes și Evans leagă filmul de restul operei lui Fielder. Seyfried oferă claritate emoțională și funcționează ca un fel de substitut al publicului, iar apropierea ei de Nathan invită să-l vedem și pe el ca actor, punând sub semnul întrebării propriul său loc în narațiune.

La o lună după lansarea în SUA, „You Can See Everything” a devenit al zecelea documentar cu cele mai mari încasări din toate timpurile și pare probabil să devină primul documentar nominalizat vreodată la categoria cel mai bun film la premiile Academiei din 2027. Filmul a fost prezentat ca filmul de toamnă de urmărit, alături de versiunea restaurată a lui „The Devils” a lui Ken Russell. În final, documentarul rămâne o reflecție despre cât de ușor suntem exploatați de mincinoși care se cred pe ei înșiși și despre imposibilitatea de a cunoaște cu adevărat un alt om.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim