Susține
critica17 noiembrie 20262 min citire

Recenzie Variety pentru „The Hunger Games: Sunrise on the Reaping” – prequel despre originile lui Haymitch

Potrivit Variety, filmul regizat de Francis Lawrence este vizionabil, dar meandru, și revine la tonul clasic al francizei.

Foto: Variety

Potrivit Variety, „The Hunger Games: Sunrise on the Reaping” a fost primit ca un prequel vizionabil, dar meandru, care revine la modul de intensitate superficială pe care recenzia îl numește Hunger Games Classic. Filmul, regizat de Francis Lawrence, este bazat pe al doilea roman prequel al lui Suzanne Collins și spune povestea originii lui Haymitch Abernathy, campionul celui de-al 50-lea Hunger Games, cunoscut din primul film al seriei în interpretarea lui Woody Harrelson.

Recenzia plasează noul film în raport cu „The Hunger Games: The Ballad of Songbirds & Snakes”. Potrivit Variety, prequelul anterior a fost stângaci și încărcat, fără psihologie, impuls dramatic sau sens, chiar dacă a avut succes la box office. „Sunrise on the Reaping” nu are aceeași rigiditate, însă este descris ca subțire și cu o desfășurare întinsă. Regia lui Lawrence aduce o producție amplă, cu accent pe spectacol vizual, spre deosebire de problemele de transpunere semnalate la filmul despre Coriolanus Snow.

În distribuție, Joseph Zada joacă rolul lui Haymitch în adolescență, la 16 ani, iar recenzia notează că actorul, cu părul blond ondulat și privirea sinceră, amintește de un pin-up al tânărului războinic. Glenn Close apare ca Drusilla Sickle, escortă a Capitoliului pentru Districtul 12, iar Kieran Culkin interpretează o versiune tânără a lui Caesar Flickerman, cu mustață. Jesse Plemons este Plutarch Heavensbee, cameramanul care editează imaginile transmise publicului, iar Ralph Fiennes îl joacă pe președintele Snow. Whitney Peak este Lenore Dove Baird, iubita lui Haymitch, iar Mckenna Grace este Maysilee Donner.

Acțiunea se concentrează pe recoltarea care are loc în aceeași zi cu ziua de naștere a lui Haymitch, pe alegerea sa ca tribut alături de alți trei locuitori ai Districtului 12 și pe participarea la Second Quarter Quell. Arena este descrisă ca un paradis însorit, cu un vulcan și creaturi mecanice, printre care fluturi albaștri electrocutați, iepuri ucigași și păsări roșii. Filmul are o durată de două ore și 38 de minute, iar secțiunea finală urmărește transformarea lui Haymitch după câștigarea Jocurilor, până la starea de degradare pe care o vom vedea 24 de ani mai târziu.

Variety notează că povestea pune accent pe politica mediatică a regimului, pe manipularea imaginii prin montaj și pe întâlnirea lui Haymitch cu Snow, care îl marchează pentru moarte. În ciuda unui epilog însorit cu actori cunoscuți, recenzia concluzionează că filmul rămâne vizionabil, dar fără tensiunea prequelului anterior, și că meritul său principal este revenirea la tonul clasic al francizei.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim