Potrivit Variety, debutul de lungmetraj al regizoarei berlineze Tony Vahl, „Krux”, propune o perspectivă puțin obișnuită asupra ultimelor zile ale celui de-al Doilea Război Mondial. Filmul urmărește un sat izolat din nord-estul Germaniei, în care localnicii, puternic marcați de nazism, trăiesc sfârșitul războiului ca pe o apocalipsă. Recenzia descrie tonul ca ultra-sever și intens atmosferic, cu o stare de disperare apocaliptică menținută pe tot parcursul, o evocare a efectelor durabile ale manipulării totalitare chiar și după căderea regimului.
Producția germano-poloneză și-a făcut premiera în secțiunea Discovery de la Toronto și și-a făcut debutul european în competiția principală de la San Sebastián. Variety notează că filmul are șanse la un circuit festivalier suplimentar datorită intenției serioase și execuției formale îngrijite, deși severitatea sa luminoasă poate descuraja distribuitorii mai puțin austeri. Imaginea este semnată de directorul de imagine Piotr Sobocinski Jr., fiul regretatului colaborator al lui Kieślowski, Piotr Sobocinski Sr., creditat anterior pentru „Corpus Christi” și pentru „Anniversary” din anul trecut.
Acțiunea începe cu o notă de deznădejde marcată, cu văduva de război Greta, interpretată de Jella Haase, căreia i se înmânează inima literală, neviabilă, a logodnicului său, un soldat nazist ucis pe front, al cărui corp nu a putut fi recuperat. Ea păstrează organul într-un borcan cu formol și îi vorbește în locul lui. În scurt timp, într-o ceremonie formală în biserică, pastorul, jucat de Martin Wuttke, o căsătorește cu rămășițele mortului. Satul se află periculos de aproape de Frontul de Est și este vulnerabil la înaintarea Armatei Roșii sovietice.
În comunitate, lipsită de bărbați, rămân trei lideri masculini care își impun voința asupra femeilor și copiilor rămași. Cel mai echilibrat este învățătorul Fritz, interpretat de Clemens Schick, care continuă să predea cu ordine și ascultă în secret emisiunile lui Thomas Mann, având simpatii antifasciste. Primarul Walter, jucat de Lukas Milo, aplică cu strictețe ordinele celui de-al Treilea Reich în declin și inițiază un plan de sinucidere colectivă: sunt sacrificate animalele, sunt înecate animalele de companie, sunt distruse bunurile, iar apoi sunt împărțite comprimate cu cianură pentru momentul sosirii inamicului. Fritz se opune, la fel ca și Greta și alți săteni, oferind un fir subțire de rezistență.
Variety subliniază că tensiunea convențională este înlocuită de o pulverizare a groazei prin grade fine, care imersează spectatorul într-un climat de disperare irațională. Compozițiile riguroase și iluminarea economică a lui Sobocinski conferă filmului un nivel aproape expresionist de oroare stilizată în spații domestice obișnuite. Sunt menționate imagini picturale cu cadavre plutind în lacuri stagnante, sânge burgund care pare să se scurgă în cer, în apă și în ceața toamnei. Regizoarea Tony Vahl lucrează pentru a fi în același timp oribilă și frumoasă, construind o viziune memorabilă despre teroarea de extremă dreaptă care se consumă pe sine.
