Netflix a lansat marți, 13 octombrie, docuseria în patru episoade „Tyson”, semnată de regizorul Russ Floyd. Potrivit The Hollywood Reporter, care publică recenzia, materialul este familiar și vizual neinventiv, dar rămâne sporadic captivant.
Recenzia subliniază paradoxul public al lui Mike Tyson: o retorică a detașării de opinia publică, însoțită de un efort constant de a-și impune propria versiune a poveștii. Înainte de acest proiect, Tyson a fost subiectul documentarului Animal Planet „Taking on Tyson”, al serialului animat Adult Swim „Mike Tyson Mysteries”, al unui one-man show și al miniseriei Hulu „Mike” din 2022. În cazul noii producții, Tyson nu este producător executiv și, conform notei, nu ar fi fost plătit pentru rolul central. Serialul rămâne însă o versiune controlată de el, candidă și emoțional brută la un moment dat, obstinat evazivă la altul.
Narațiunea este strict cronologică, în maniera documentarelor sportive codificate de ESPN și HBO. Se parcurg copilăria dificilă din Brooklyn, incidentele juvenile, centrul unde descoperă boxul și întâlnirea cu antrenorul Cus D’Amato, ascensiunea spre titlul de cel mai tânăr campion mondial la categoria grea, precum și perioadele de cădere. Sunt atinse procesul pentru viol, confruntările cu Evander Holyfield, moartea fiicei, dependența de droguri și recuperările. Tyson vorbește despre căsătoria cu Robin Givens, recunoscând anumite forme de abuz și evitând altele, în timp ce acuzația din Indianapolis este respinsă în câteva fraze. Robin Givens și Desiree Washington nu apar în material, astfel că rămâne doar perspectiva lui Tyson.
Pe lângă interviul cu protagonistul, regizorul folosește un grup de voci din diferite etape ale vieții sale: prieteni din copilărie, parteneri de sală, membri ai familiei și femei apropiate care nu l-au acuzat de viol. Sunt incluse discuții cu Lennox Lewis și James „Buster” Douglas, precum și mărturii ale copiilor lui Tyson, care arată atât aspecte pozitive, cât și negative ale relației cu tatăl. Fostul manager Rory Holloway vorbește cu iritație despre concedierea echipei. Montajul este rudimentar, cu secvențe intercalate cu imagini cu porumbei și ritmuri previzibile de arhivă. Episodul în care Tyson îl convinge pe regizor să încerce venin de broască halucinogenă nu aduce un plus stilistic.
Comentatorul Van Lathan apare ocazional cu observații care ar fi putut deschide o discuție despre contextul istoric și despre rolul campionului negru la categoria grea, dar seria nu aspiră la nivelul „OJ: Made in America”. Recenzia notează că materialul nu oferă informații noi pentru publicul deja familiarizat cu Tyson și că Donald Trump apare ca intervievat, cu opinii despre acuzațiile de agresiune sexuală aduse lui Tyson, apariție descrisă ca fiind mai utilă aici decât în documentarul Netflix despre Hulk Hogan.
